Toma de Aquino (3)

Aquino: Cele Cinci Căi

În prima parte din Summa Theologiae, Aquino se ocupă de întrebările legate de dacă și cum putem ști că există un Dumnezeu. În cadrul capitolul „Existența lui Dumnezeu„, acesta prezintă trei articole pe baza următoarelor întrebări:
(1) Este propoziția „Dumnezeu există” axiomatică?
(2) Este aceasta demonstrabilă?
(3) Există Dumnezeu?

Folosind această metodă de investigare, Aquino ia în considerare două obiecții împotriva tezei „Dumnezeu există” și cinci argumente în favoarea acestei teze, precum și răspunsurile sale la obiecții. Această secțiune a acestei cărți vaste este una dintre cele mai citite din opera lui Aquino. Pe scurt, argumentele de bază nu-i aparțin la origine lui Aquino, dar relațiile pe care le stabilește între ele, prin calitatea metodei sale, precum și claritatea expoziției sale, sunt distincte. Această parte a operei lui Aquino a ajuns să fie cunoscută drept Cele Cinci Căi.

Chiar dacă probleme precum existența lui Dumnezeu nu vă interesează, trebuie să fiți conștienți că, în mâinile unui mare filozof, acestea nu constituie chestiuni izolate care sunt specifice unei anumite religii. Aquino explorează înțelegerea umană a originilor și posibilele structuri ale existenței. Chestiunea primei cauze și a designului sunt relevante pentru credincioși și pentru ateiști, totodată. Încercați să fiți la fel de deschiși precum Aquino în investigația voastră.

Iată o diagramă care ilustrează structura Celor Cinci Căi:

Observați eleganța acestei structuri. Prin obiecțiile și argumentele aduse în sprijinul ideilor sale Aquino acoperă majoritatea variantelor acestei probleme.

În partea următoare – articolul lui Aquino despre Cele Cinci Căi.

* Informațiile provin de pe site-ul universității statului Oregon și aparțin domeniului public.

Toma de Aquino (2)

Marii filozofi nu produc numai idei puternice, aceștia creează noi moduri de gândire și comunicare. Dialogurile scrise ale lui Platon au schimbat filozofia, silogismele lui Aristotel încă mai constituie baza pentru multe concepții, iar metodele lui Aquino din Summa Theologiae constituie un format fundamental pentru dezbateri. Puteți învăța să scrieți folosind metodele lui Aquino. Dacă veți face asta, veți adăuga o unealtă puternică în repertoriul dumneavoastră de comunicare.

Fiecare dintre articolele din Summa Theologiae se concentrează pe răspunsul la o întrebare specifică. Aquino observa că întrebările clare pot fi soluționate în două feluri – la modul afirmativ (da) și la modul negativ (nu). Un răspuns la o întrebare nu este complet până nu sunt luate în considerare ambele variante (da și nu). Aquino știa foarte bine pozițiile pe care dorea să le promoveze. Totuși, acesta a oferit întotdeauna suficientă atenție pozițiilor și argumentelor viziunilor opuse. A făcut asta prin metoda tezei și antitezei.

Pasul 1: Puneți întrebarea (problema luată în considerare).

Pasul 2: Formulați antiteza și oferiți cele mai bune argumente în favoarea acesteia. Antiteza este poziția asupra întrebării, opusă celei pe care Aquino încearcă s-o demonstreze. Acestea se numesc obiecții.

Step 3: Formulați teza și oferiți cele mai bune argumente în favoarea acesteia. Teza este poziția asupra întrebării pe care Aquino încearcă s-o demonstreze.

Step 4: Respingeți fiecare argument în favoarea antitezei printr-un număr ridicat de contraargumente. Acestea se numesc răspunsuri la obiecții.

Iată o diagramă care arată cum poate fi utilizată metoda lui Aquino. Folosiți diagrama pentru a găsi fiecare dintre pașii menționați mai sus. Observați relațiile dintre pași.

Aceasta este mai mult decât o metodă de a așterne pe hârtie niște idei. Este formula pentru argumentare structurată. O persoană nu trebuie numai să scrie astfel, ci trebuie să gândească astfel, pentru a obține rezultate. Modul de gândire prezentat aici nu presupune vreo aserțiune specifică sau vreo credință. Deși, pentru Aquino, a scrie, a gândi și a vorbi într-o manieră rațională ermetică, reprezintă o cale de a imita structura inteligentă a universului și astfel de a se deplasa cu fermitate de-a lungul căii adevărului.

În partea următoare – Aquino aplică metoda sa întrebării privindu-L pe Dumnezeu.

* Informațiile provin de pe site-ul universității statului Oregon și aparțin domeniului public.

Toma de Aquino

A fost poreclit „Boul taciturn„, datorită stilului său tăcut și greoi. Totuși, și-a obținut doctoratul în cadrul Universității din Paris, a predat timp de zece ani la Roma, a scris mai mult de opt milioane de cuvinte publicate, a avut o atât de mare influență încât în 1879 Papa Leo al XIII-lea a declarat sistemul său ca fiind filozofia catolică oficială, și este predat până în ziua de astăzi drept baza intelectualismului creștin. Toma de Aquino (1225-1274) a răsturnat tradiția începută de Augustin, a interpretării creștinismului prin intermediul filozofiei lui Platon. În schimb, Aquino a reușit să facă din abordarea filozofică și metodele lui Aristotel baza filozofiei creștine.

Din numeroasele sale lucrări scrise, Summa Theologiae este cea mai bună și mai citită în zilele noastre. Acesta a început vasta lucrare în anul 1265 și a murit (nouă ani mai târziu) înainte s-o termine. Cinci capitole, cu 119 secțiuni, fiecare constând din mai multe articole. Pentru a avea o idee despre dimensiunile acestea lucrări, dedesubt urmează un sumar al celui mai scurt capitol.

Summa Theologiae

Tratat asupra Creației
Partea a II-a

Quaestio 44. Procesiunea creaturilor Domnului și Prima Cauză a tuturor lucrurilor
(1) Dacă Dumnezeu este cauza primară a tuturor ființelor?
(2) Dacă materia primară este creată de Dumnezeu sau este un principiu independent egal cu El?
(3) Dacă Dumnezeu este cauza model a ființelor sau dacă există alte cauze model?
(4) Dacă El este cauza finală a creaturilor?
Quaestio 45. Felul emanării lucrurilor din Primul Principiu
(1) Ce este creația?
(2) Dacă Dumnezeu poate crea orice?
(3) Dacă creația reprezintă ceva în însăși natura creaturilor?
(4) Cui aparțin creaturile create?
(5) Dacă ține numai de Dumnezeu creația?
(6) Dacă creația este comună întregii Trinități sau numai unei anumite Persoane?
(7) Dacă se găsește vreo urmă a Trinității în creaturile create?
(8) Dacă munca creației este amestecată cu lucrarea naturii și a liberului arbitru?
Quaestio 46. Despre începutul și durata creaturilor
(1) Dacă creaturile au existat dintotdeauna?
(2) Dacă acestea au început să existe într-un articol de credință?
(3) Cum se spune că Dumnezeu a creat cerul și pământul la început?
Quaestio 47. Despre deosebirea creaturilor în general
(1) Multitudinea sau deosebirea creaturilor.
(2) Inegalitatea acestora.
(3) Unitatea lumii.
Quaestio 48. Deosebirea creaturilor în particular
(1) Dacă răul este o trăsătură?
(2) Dacă răul se găsește în creaturi?
(3) Dacă binele este substanța răului?
(4) Dacă răul corupe complet binele?
(5) Împărțirea răului în suferință și greșeală.
(6) Dacă suferința sau greșeala au mai mult de natura răului?
Quaestio 49. Cauza Răului
(1) Dacă binele poate constitui cauza răului?
(2) Dacă binele suprem, Dumnezeu, este cauza răului?
(3) Dacă poate exista un rău suprem, care constituie prima cauză a tuturor relelor?

Fiecare dintre articolele de mai sus constituie o examinare intensivă a întrebării filozofice, a răspunsurilor posibile, cu argumente pentru și împotriva posibilelor răspunsuri.
În partea a doua, vor fi prezentate metodele de argumentare ale lui Aquino.

* Informațiile provin de pe site-ul universității statului Oregon și aparțin domeniului public.

Din lipsă de timp și idei

Așa cum spune și titlul, din cauza celor de mai sus, încep o serie dedicată marilor filozofi ai omenirii. Și nu, Pleșu și Liiceanu nu sunt printre aceștia. Voi începe cu unul dintre cei mai mari gânditori ai creștinătății, Toma de Aquino. După ce voi termina cu aceștia, mă voi îndrepta către celălalt spectru al minții umane, către criminalii în serie. Poate într-o tentativă de a pătrunde în mintea tenebroasă a patologicului.

Troubleshooting

Joi seara mi-a crăpat calculatorul. De fapt, hardul. Nu pot spune că nu m-am așteptat la asta; mi-a mai făcut figuri în trecut, cel mai rău fiind anul acesta, prin februarie. Atunci, îl demontasem și era pregătit să-l duc la service a doua zi, dar înainte să plec, am zis să mai încerc o dată. Și a mers. Inexplicabil, dar a mers. Acum a murit, definitiv. Norocul meu este că se găsește încă în garanție. Nu au trecut decât vreo 42 de luni din cele 60. Ghinionul constă în faptul că nu am păstrat ambalajul original – o afurisită de pungă. Cică ar trebui să-l am, așa scrie pe certificatul de garanție. O să văd când o să ajung la service cum stă treaba.
Vineri, 3 iunie, am cautat un hard nou. Surpriză! Nu am găsit niciun magazin de profil în zona în care locuiesc, deși erau vreo patru acum câțiva ani. Iar în magazinele cu electrocasnice/electronice nu aveau decât harduri externe. Iar eu nu vreau unul extern, că am deja prizele pline de ștecherele perifericelor. M-a surprins dispariția magazinelor de IT din zonă. Era unul la fiecare colț de stradă. Acum, nu mai găsești decât bănci, farmacii și săli de pariuri/cazinouri. O mică paranteză aici: ați observat câte farmacii sunt în București? Este incredibil, parcă suntem o țară de bolnavi. Am vaga senzație că cineva ne trage în piept, de vreme ce este așa de profitabilă existența atâtor farmacii. Nu trebuia cumva să fie medicamentele gratis?
Reiau: se pare că toți tâmpiții care aveau de luat computere și-au luat. Nimeni nu mai cumpără acum desktop-uri, este era notebook-urilor, laptopurilor și a tabletelor. Prin urmare, au dispărut magazinele de profil.
Am găsit totuși unul în Unirea Shopping Center. Am instalat noul hard și a mers. Până la instalarea Windows-ului, când s-a închis în timpul setup. Again and again. Am scos toate cablurile, în afară de cele pentru mouse, tastatură și display. În plus, am demontat și TV tuner-ul, pe care oricum nu-l mai folosisem de vreo doi ani. Până acum, a mers. Am introdus doar boxele înapoi. Mâine încerc unitatea optică externă. Wish me luck!
Dacă nu mă mai vedeți prin blogosferă, pentru o perioadă, știți de ce.

Odă celor șase

Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ștefan Ciobanu și Ernest Urdăreanu. Istoria consemnează numele acestor șase oameni care au hotărât că nu vor sta în genunchi în fața monstrului sovietic. Istoria nu consemnează însă și pozițiile lui Gheorghe Tătărăscu, prim-ministrul de atunci, sau a generalului Florea Tenescu. Probabil că aceștia au votat pentru cedarea Basarabiei.
Cei șase care au votat pentru rezistența armată în Consiliul de Coroană de pe 27 iunie 1940, convocat de Carol al II-lea, sunt adevărați eroi. Singurul vinovat rămâne regele Carol al II-lea, care nu avea nevoie de acest vot, având deja puteri dictatoriale, consiliul fiind unul consultativ. Același rege care spunea că nu vom ceda, într-o vizită în Basarabia, cu șase luni mai devreme. Același rege mincinos care scria în jurnalul său „intim” că, „Am plecat fără a da mâna cu nimeni, adânc amărât și convins că urmările celor hotărâte vor fi foarte rele pentru țară…”
Îl acuz pe Carol al II-lea de lașitate. Îl acuz de ipocrizie și de lipsă de patriotism. Îl acuz de distrugerea spiritului acestui popor.

În acea zi, șase oameni au spus „ajunge!” Șase oameni au hotărât că a sosit vremea luptei. Că nu se vor lăsa acoperiți de dezonoare. Că este mai bine să fim morți cu toții, decât în genunchi ca niște câini. Numele acestor oameni ar trebui să fie scrise cu litere de aur în cărțile de istorie.
Mai bine lupi nedomesticiți, decât oi netrebnice! Mai bine în pământ, decât în sclavie!