Esse est percipi

Vox clamantis in deserto

Arhivă Categorii:r Personal

Chemare la cruciadă

Europa, te conjur: ridică ciocanul și zdrobește semiluna păgânilor! Alungă-i pe adoratorii falsului profet din hotarele tale. Fără moschei și mahomedani în Europa! Religia urii nu are ce căuta pe meleagurile Crucii. Islamul, cu regulile sale, cu poliția gândirii reprezintă cel mai mare pericol la adresa omului și a libertății. Să încălecăm încă o dată sub stindardul Sfântului Gheorghe și să mărșăluim spre Răsărit. Singurul glas de care vor asculta păgânii este glasul sabiei. Să le oferim șansa să moară în al lor așa-zis jihad.

Mă uit și văd cum Europa este cotropită pașnic de către hoardele păgâne și sufletul mă doare. Franța, Germania, Anglia, Țările de Jos, toate au ajuns să găzduiască moschei și adoratori ai religiei „păcii„. Este o rușine și o impietate pentru milioanele care au murit să ne apere de islam, de necurățenie. Au venit aici, spunând că se află în căutarea unui loc mai bun, dar au adus cu ei ura, asuprirea femeilor sau uciderile de „onoare„. Nu doresc pacea, nu doresc coabitarea, ci vor să ne supună. Fac mai mulți copii decât autohtonii, iar nu peste multă vreme vor putea schimba legile în unele țări vestice. Šarīʿah nu este chiar atât de departe.

Țineți minte cuvintele mele: islamul ne va ucide pe toți fără război. Islamul ne va fura sufletele… Și nimeni nu va ridica un deget… Vom aluneca pe tăcute în neant.

Anunțuri

Le roi n’est pas mort!

De la început vreau să precizez că zvonurile conform cărora aș fi plecat din această lume au fost nefondate. Bine, vor spune unii, dar nimeni nu a răspândit astfel de zvonuri. Acum de ce vreți să-mi stricați micul meu moment de grandomanie?! Ok, să mergem mai departe… Pur și simplu nu am avut chef să continuu cu proiectul început, „mari filozofi„, iar cum televizorul a devenit un obiect de decor și de presa scrisă nici nu vreau să aud, n-a putut fi vorba nici de alte „reflecții„. În toată această perioadă de absență am fost ocupat în principal cu cititul. Mă rog, alături de alte chestiuni mai…interesante. Ce poate fi mai interesant decât cititul? Păi, ar cam fi niște lucruri…

Intenționez însă să revin cu alte postări plicticoase din zona filosofiei. Mai întâi, să termin cu Hegel și apoi mai vedem. Până atunci, peste exact o săptămână suntem invitați la referendum. Acum trebuie să spun că n-am înțeles niciodată cum poate un om inteligent să fie băsist. Lucrul mi se pare a fi o contradicție în termeni. Dacă ai puțină minte nu poți fi băsist decât dacă ești plătit să faci asta sau ai alte foloase de pe urma acestui lucru. Altfel, înseamnă că ești pur și simplu tâmpit. „Da, dar ceilalți sunt mult mai răi…” Pe bune acum, ăsta e singurul argument?! „A mai condamnat și comunismul…” O, sărmani idioți! Tot nu reușesc să-mi dau seama ce se întâmplă cu țara asta… Să fie vorba oare numai despre prostie sau e vreun blestem la mijloc? Eu renunț la a mai încerca să înțeleg de ce.

În încheiere, dacă nu s-a prins cineva, le roi c’est moi. Le roi de l’équivoque.

Din lipsă de timp și idei

Așa cum spune și titlul, din cauza celor de mai sus, încep o serie dedicată marilor filozofi ai omenirii. Și nu, Pleșu și Liiceanu nu sunt printre aceștia. :mrgreen: Voi începe cu unul dintre cei mai mari gânditori ai creștinătății, Toma de Aquino. După ce voi termina cu aceștia, mă voi îndrepta către celălalt spectru al minții umane, către criminalii în serie. Poate într-o tentativă de a pătrunde în mintea tenebroasă a patologicului.

Troubleshooting

Joi seara mi-a crăpat calculatorul. De fapt, hardul. Nu pot spune că nu m-am așteptat la asta; mi-a mai făcut figuri în trecut, cel mai rău fiind anul acesta, prin februarie. Atunci, îl demontasem și era pregătit să-l duc la service a doua zi, dar înainte să plec, am zis să mai încerc o dată. Și a mers. Inexplicabil, dar a mers. Acum a murit, definitiv. Norocul meu este că se găsește încă în garanție. Nu au trecut decât vreo 42 de luni din cele 60. Ghinionul constă în faptul că nu am păstrat ambalajul original – o afurisită de pungă. Cică ar trebui să-l am, așa scrie pe certificatul de garanție. O să văd când o să ajung la service cum stă treaba.
Vineri, 3 iunie, am cautat un hard nou. Surpriză! Nu am găsit niciun magazin de profil în zona în care locuiesc, deși erau vreo patru acum câțiva ani. Iar în magazinele cu electrocasnice/electronice nu aveau decât harduri externe. Iar eu nu vreau unul extern, că am deja prizele pline de ștecherele perifericelor. M-a surprins dispariția magazinelor de IT din zonă. Era unul la fiecare colț de stradă. Acum, nu mai găsești decât bănci, farmacii și săli de pariuri/cazinouri. O mică paranteză aici: ați observat câte farmacii sunt în București? Este incredibil, parcă suntem o țară de bolnavi. Am vaga senzație că cineva ne trage în piept, de vreme ce este așa de profitabilă existența atâtor farmacii. Nu trebuia cumva să fie medicamentele gratis?
Reiau: se pare că toți tâmpiții care aveau de luat computere și-au luat. Nimeni nu mai cumpără acum desktop-uri, este era notebook-urilor, laptopurilor și a tabletelor. Prin urmare, au dispărut magazinele de profil.
Am găsit totuși unul în Unirea Shopping Center. Am instalat noul hard și a mers. Până la instalarea Windows-ului, când s-a închis în timpul setup. Again and again. Am scos toate cablurile, în afară de cele pentru mouse, tastatură și display. În plus, am demontat și TV tuner-ul, pe care oricum nu-l mai folosisem de vreo doi ani. Până acum, a mers. Am introdus doar boxele înapoi. Mâine încerc unitatea optică externă. Wish me luck!
Dacă nu mă mai vedeți prin blogosferă, pentru o perioadă, știți de ce.

Cui prodest?

În ianuarie 2009, deschideam primul meu blog pe platforma WordPress, respectiv Vox Clamantis in Deserto. Așa după cum îi spune și numele, blogul era menit să vorbească despre chestiuni neinteresante pentru cei mulți, precum politica globală, probleme sociale și alte asemenea nimicuri. Viziunea mea și, în alte cazuri, a altora (însă, acceptată de mine) asupra lumii complicate în care trăim. Aici, pe acest blog, am început mai întâi prin preluarea articolelor de pe blogul mai vechi, din motive precizate în ultima postare de pe acesta, asupra cărora nu voi mai reveni. Acum însă, după ce am terminat republicarea acestor articole mai vechi, mă aflu în fața unui nou început sau dimpotrivă, a unei încheieri. Timpul meu liber este limitat, iar asta va însemna că nu voi putea menține un ritm foarte bun al postărilor; poate una-doua pe săptămână. Lucru ce mă face să mă întreb, cui prodest? Are rost să mai continuu? Voi atașa un sondaj acestui articol, pe principiul „Vox populi, vox Dei„. Nu spun că voi proceda conform rezultatului sondajului, dar mă voi gândi la asta. Dacă prezența mea în blogosferă este oportună sau nu, este o întrebare la care încă mai aștept un răspuns.
Solicit un vot și următorilor: Theodora Marinescu, Klausen, Ioan Usca, Ilarie și Caius.

In principio

Încep acest blog cu un sentiment neutru. Nu mă aștept la nimic. Știu că nu voi ajunge pe culmile blogosferei, am înțeles asta demult. Nu poți să atragi oamenii, atunci când nu iei partea cuiva; a unei tabere politice, a lui Dumnezeu sau a oricui altcuiva. Chiar poți să te pretinzi un blog civic, iar în acest timp să-i sufli tătucului în… pânze. Nu sunt o vedetă, nu mă vedeți la televizor. Sunt doar o rotiță dintr-un angrenaj imens. Nici măcar una importantă, pentru că, dacă voi ceda, voi fi înlocuit imediat. Nimeni nu-mi va simți lipsa, decât cei apropiați.
Pentru început, mă voi ocupa cu republicarea unora dintre articolele mai vechi de pe Vox Clamantis in Deserto. Articolele care, în opinia mea, au fost printre cele mai reușite. Unele îmi aparțin 100%, altele sunt realizate prin ceea ce se numește documentare, iar altele sunt simple traduceri. Originea străină a unora dintre acestea este precizată, de regulă, la fiecare articol în parte. Este posibil, totuși, să apară și articole noi, inserate printre republicări, în funcție de timpul liber disponibil.
Doresc să anunț, pe această cale, blogroll-ul de existența acestui blog. Dacă doriți să vă alăturați, bine, dacă nu, æternum vale. Nu mă voi supăra. Die in pain, see if I care. 🙂
Așadar: Alianța Dreptei, Ana Usca, Caius, Cosmin Ștefănescu, Cum vă place, Călin Hera, DAurel’ Blog, Denisa, Dum Spiro Spero, George Valah, Theodora, Hai ca se poate!, Ioan Sorin Usca, Vania, Jurnalul unui țesător de drumuri, Nevermore, Link-Ping, Resboiu, Roxana Iordache, Silavaracald, Silence’s Blog, Sillyterra.