Esse est percipi

Vox clamantis in deserto

Martin Heidegger (3)

Ființă și timp: Faptul-de-a-fi-în-lume

Ceea ce ne-a oferit până acum analitica existențială este o descriere fenomenologică a întâlnirilor în-lume ale Dasein-ului cu entități. Următoarea clarificare se referă la noțiunea de lume și a faptului-de-a-fi-în-lume asociat Dasein-ului. Așa cum se știe, Heidegger scrie despre faptul-de-a-fi-în-lume ca fiind o constituţie a cărei explicare reprezintă punctul de plecare al analiticii Dasein-ului. Ca urmare, noțiunea faptului-de-a-fi-în-lume ne furnizează o reinterpretare asupra activității de a exista (Dreyfus 1990, p. 40), unde existența primește o interpretare precisă (ek-sistenţă) identificată anterior. Înțeleasă ca un fenomen unitar (spre deosebire de o combinație contingentă, cumulativă, tripartită a Ființării, faptului-de-a-sălăşlui-în şi a lumii), faptul-de-a-fi-în-lume reprezintă o caracteristică esențială a Dasein-ului. Așa cum explică Heidegger:

Aşa după cum am spus, faptul-de-a-sălăşlui-în nu este o „proprietate“ pe care Dasein-ul se întâmplă uneori să o aibă, alteori nu, el putând fi tot atât de bine cu ea sau fără ea. Omul nu „este“, având apoi în plus un raport de fiinţă cu „lumea“, o lume de care el dispune când şi când. Dasein-ul nu este niciodată „în primă instanţă“ o fiinţare, să spunem, lipsită de sălăşluirea-în, dar care când şi când are chef să intre într-o „relaţie“ cu lumea. A intra într-o astfel de relaţie cu lumea este posibil numai deoarece Dasein-ul, ca fapt-de-a-fi-în-lume, este în felul în care este. Această constituţie de fiinţă nu ia naştere prin simplul fapt că în afara fiinţării care are caracteristica Dasein-ului mai este prezentă şi o altă fiinţare care s-ar întâlni cu ea. Această altă fiinţare nu se poate „întâlni cu“ Dasein-ul decât în măsura în care ea poate să se arate, pornind de la ea însăşi, înăuntrul unei lumi.” (Fiinţă şi timp, p. 101)

Așa cum clarifică acest fragment, dimensiunea faptul-de-a-sălăşlui-în a faptului-de-a-fi-în-lume nu poate fi privită numai ca o relație spațială, ale cărei coordonate pot fi determinate cu ajutorul unui dispozitiv GPS, de vreme ce Dasein-ul nu este vreodată doar-simplu-prezent în cadrul lumii într-un mod cerut de o astfel de spațialitate. Heidegger folosește uneori termenul de „a sălășlui”, pentru a reda maniera distinctivă în care Dasein-ul este în lume. A sălășlui într-o casă nu înseamnă numai să fii în interiorul acesteia spațial, în sensul care tocmai a fost descris. Mai degrabă, înseamnă a aparține acelui loc, a avea un loc familiar acolo. În acest sens se află Dasein-ul în lume. Așadar, ce este lumea astfel încât Dasein-ul sălășluiește în aceasta? Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să analizăm conceptul heideggerian al “implicării” (Bewandtnis).

Termenul german Bewandtnis este foarte dificil de tradus într-o manieră care să cuprindă toate nuanțele sale native. Iar lucrurile sunt complicate și mai mult de faptul că, într-o expunere de-a sa, Heidegger prezintă o serie de noțiuni înrudite, precum “indicație”, “indiciu” și “referință”. Cu toate acestea, este clar că Heidegger prezintă termenul pe care Macquarrie și Robinson îl traduc drept “implicare” pentru a exprima rolul jucat de entitățile ustensile – felurile în care sunt implicate – în activitatea zilnică a Dasein-ului. Important, pentru Heidegger, o implicare nu este o structură de sine stătătoare, ci mai degrabă o legătură într-o rețea de inteligibilitate pe care acesta o numește totalitatea implicărilor. Să luăm exemplul clasic heideggerian: ciocanul este implicat într-un act de ciocănire; acea ciocănire este implicată în a face ceva repede; iar acea facere a ceva repede este implicată în protejarea agentului uman de vremea rea. Astfel de totalități de implicări sunt contextele practicii ustensile zilnice. Ca atare, acestea definesc entitățile ustensile, iar ciocanul este inteligibil deoarece este singurul referitor la adăpost și, într-adevăr, la toate celelalte articole ustensile cu care relaționează semnificativ în rutina zilnică a Dasein-ului. Această ontologie relațională generează ceea ce Brandom (1983, pp. 391–393) numește “puternica condiționare sistematică” a lui Heidegger, citându-l pe Heidegger, care spunea că: “Un ustensil, riguros vorbind, nu „este“ niciodată” (Fiinţă şi timp, p. 120). Iar acest holism radical se răspândește, deoarece odată ce cineva începe să traseze un drum printr-o rețea de implicări, acesta va traversa în mod inevitabil vaste regiuni ale implicării-spaţiale. Astfel legăturile vor fi trasate nu numai de la ciocane la ciocănire, pentru a face ceva repede pentru protejarea de vreme rea, ci și de la ciocane la scoaterea cuielor pentru demontarea șifonierelor. Acest comportament va trimite înapoi la multe alte comportamente (împachetare, conducerea camionetelor) și astfel la multe alte articole de echipament (cutii mari, camioane) șamd. Rezultatul este o rețea holistică imensă de semnificații relaționale interconectate. Astfel de rețele constituie lumi, într-unul din sensurile cheie ale lui Heidegger ale termenului – un sens ontic pe care el îl descrie ca având o semnificație pre-ontologică (Fiinţă și timp, p. 114).

Înainte ca un al doilea sens important al noțiunii de lume a lui Heidegger să fie dezvăluit, un detaliu important poate fi adăugat imaginii care se formează. Heidegger subliniază că implicările nu sunt structuri uniforme. Astfel, eu mă găsesc în acest moment lucrând cu un computer (cu-care), în contextul practic al biroului meu (în-care), pentru a scrie acest articol (pentru-a), care are ca scop prezentarea unui fragment al filosofiei lui Heidegger (către-aceasta), pentru munca mea intelectuală, adică pentru a fi un intelectual (pentru-care). Implicarea finală aici, pentru-care, este crucială, deoarece potrivit lui Heidegger totalitățile implicărilor au o legătură de acest tip la bază. Acest lucru făurește o conexiune între (1) ideea că fiecare moment al existenței Dasein-ului constituie un punct de cotitură în care acesta alege o cale de a fi, și (2) afirmația că proiectele și posibilitățile Dasein-ului sunt esențial strâns legate de modurile în care alte entități pot deveni inteligibile. Asta se întâmplă deoarece fiecare pentru-care este structura de bază a unei totalități de implicări ustensil-caracterizate și reflectă o cale posibilă pentru Dasein de a fi (un intelectual, un tâmplar, un părinte sau orice). Mai mult, având în vedere că entitățile sunt inteligibile numai în cadrul contextelor unei activități, care, așa zicând, sosește cu Dasein-ul, aceasta explică afirmația lui Heidegger (Ființă și timp, p. 135) că, în întâlnirile cu alte entități, lumea este ceva cu care Dasein-ul este mereu deja familiar. În cele din urmă, adaugă substanță categoriei fenomenologice a fiinţării-nelaîndemână. Astfel când sunt absorbit într-o tastare fără probleme, computerul și rolul jucat de acesta în activitatea mea intelectuală sunt aspecte transparente ale experienței mele. Dar dacă mi se blochează computerul, devin conștient de acesta ca fiind o entitate cu care lucram în contextul practic al biroului meu, pentru a scrie acest articol despre filosofia lui Heidegger. Iar eu devin conștient de faptul că tot comportamentul meu este organizat pentru a fi un intelectual. Astfel perturbațiile au efectul de a expune totalitatea implicărilor și, astfel, a lumilor.

Așa cum am arătat deja, Heidegger folosește uneori expresia “lume” într-un sens diferit, pentru a desemna ceea ce el numește “conceptul ontologic-existenţial al mundaneităţii” (Ființă și timp, p. 114). În acest moment al analiticii existențiale, mundaneitatea este nu degeaba identificată ca rețeaua modală abstractă a configurației organizaționale care este împărtășită de toate totalitățile concrete ale implicărilor. Vom vedea, totuși, că pe măsură ce spirala hermeneutică a textului se desfășoară, noțiunea de mundaneitate este subiectul unei serii de reinterpretări până când, în cele din urmă, structura sa profundă este manifestată în termeni de temporalitate.

Bibliografie:

  1. Brandom, R. (1983). Heidegger’s Categories in „Being and Time”. The Monist, Vol. 66, No. 3, July 1983, 387-409.
  2. Crowell, S. Galt. (2001). Husserl, Heidegger, and the Space of Meaning: Paths Toward Transcendental Phenomenology. Evanston: Northwestern University Press.
  3. Crowell, S. Galt., & Malpas, J. (Eds.). (2007). Transcendental Heidegger. Stanford: Stanford University Press.
  4. Dreyfus, H. (1990). Being-in-the-World: A Commentary on Heidegger’s Being and Time, Division I. Cambridge: MIT Press.
  5. Gelven, M. (1989). A Commentary on Heidegger’s Being and Time. De Kalb: Northern llinois University Press.
  6. Haugeland, J. (2007). Letting Be. În Crowell şi Malpas (Eds.), Transcendental Heidegger. Stanford: Stanford University Press, 93-103.
  7. Haugeland, J. (2005). Reading Brandom Reading Heidegger. European Journal of Philosophy, 13(3), 421-428.
  8. Heidegger, M. (2003). Ființă și timp. București: Editura Humanitas.
  9. Kisiel, T., & van Buren, J. (Eds.). (1994). Reading Heidegger from the Start: Essays in His Earliest Thought. Albany: State University of New York Press.
  10. Malpas, J. (2006). Heidegger’s Topology. Cambridge, Mass.: MIT Press.
  11. Mulhall, S. (2005). Routledge Philosophy Guidebook to Heidegger and “Being and Time”. London: Routledge.
  12. Overgaard, S. (2002). Heidegger’s Concept of Truth Revisited. Nordic Journal of Philosophy, 3(2), 73–90.
  13. Polt, R. (1999). Heidegger: an Introduction. London: Routledge.
  14. Sheehan, T. (1975). Heidegger, Aristotle and Phenomenology. Philosophy Today, XIX, 87–94.
  15. Sheehan, T. (2001). A Paradigm Shift in Heidegger Research. Continental Philosophy Review, 32(2), 1–20.
  16. Sheehan, T. (2010). The Turn. În B. W. Davis (ed.), Martin Heidegger: Key Concepts. Durham: Acumen, 82–101.
  17. Vallega-Neu, D. (2003). Heidegger’s Contributions to Philosophy: an Introduction. Bloomington: Indiana University Press.
  18. van Buren, J. (1994). The Young Heidegger: Rumor of the Hidden King. Bloomington: Indiana University Press.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: