Esse est percipi

Vox clamantis in deserto

Arhive etichete: libertate

Odă celor șase

Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ștefan Ciobanu și Ernest Urdăreanu. Istoria consemnează numele acestor șase oameni care au hotărât că nu vor sta în genunchi în fața monstrului sovietic. Istoria nu consemnează însă și pozițiile lui Gheorghe Tătărăscu, prim-ministrul de atunci, sau a generalului Florea Tenescu. Probabil că aceștia au votat pentru cedarea Basarabiei.
Cei șase care au votat pentru rezistența armată în Consiliul de Coroană de pe 27 iunie 1940, convocat de Carol al II-lea, sunt adevărați eroi. Singurul vinovat rămâne regele Carol al II-lea, care nu avea nevoie de acest vot, având deja puteri dictatoriale, consiliul fiind unul consultativ. Același rege care spunea că nu vom ceda, într-o vizită în Basarabia, cu șase luni mai devreme. Același rege mincinos care scria în jurnalul său „intim” că, „Am plecat fără a da mâna cu nimeni, adânc amărât și convins că urmările celor hotărâte vor fi foarte rele pentru țară…
Îl acuz pe Carol al II-lea de lașitate. Îl acuz de ipocrizie și de lipsă de patriotism. Îl acuz de distrugerea spiritului acestui popor.

În acea zi, șase oameni au spus „ajunge!” Șase oameni au hotărât că a sosit vremea luptei. Că nu se vor lăsa acoperiți de dezonoare. Că este mai bine să fim morți cu toții, decât în genunchi ca niște câini. Numele acestor oameni ar trebui să fie scrise cu litere de aur în cărțile de istorie.
Mai bine lupi nedomesticiți, decât oi netrebnice! Mai bine în pământ, decât în sclavie!

Secolul minciunilor

Trăim într-o epocă în care suntem bombardați cu minciuni din toate direcțiile. Nu mai poți să distingi între adevăr și minciună. Presa, televiziunile, internetul, sunt pline de dezinformări. Adevărul este ascuns parțial în trecut, în scrierile celor care au trăit în epoci în care minciunile erau mai puține.
Unde se situează România în acest tablou? România, din păcate, face parte dintre țările în care nu există presă liberă. Avem două tabere, una care ține partea guvernării portocalii, apropiată de Statele Unite și o a doua, care este sub controlul opoziției, sensibil influențată de către Rusia. Niciuna dintre cele două tabere nu prezintă o imagine corectă a țării, preferând să se folosească de o propagandă feroce în favoarea grupărilor politice aflate în spatele lor.
Totuși, România are și un trust de presă cameleonic, controlat de către un așa-zis „om de afaceri,” care s-a aflat de-a lungul timpului în ambele tabere. Nu este exclus ca acest trust de presă să schimbe din nou macazul, în funcție de interesele economice ale patronului său. Mă rog, momentan SOV pare să nu mai controleze Realitatea TV, dar vom vedea pe viitor dacă acest lucru este adevărat sau nu. Alternativele lipsesc cu desăvârșire, situația din România fiind, de multe ori, reflectată mai bine de către mass-media străină. Trist este faptul că presa cea mai liberă este, în acest moment, cea controlată de Trustul Intact; lucru care spune totul despre democrația și libertatea presei din România.
Și din acest motiv an renunțat, de ceva vreme, să mai urmăresc televiziunile de știri și presa scrisă din România. Pentru că, am obosit să mai încerc să descifrez cine minte și cine spune adevărul. Și, sincer vorbind, cred că nici nu-mi mai pasă. Oricum, la următoarele alegeri, fiți siguri că voi pune ștampila în scopul înlăturării actualei puteri. Mai încolo, vom mai vedea.