Esse est percipi

Vox clamantis in deserto

Arhivă Categorii:r Internet & Mass-media

Secolul minciunilor

Trăim într-o epocă în care suntem bombardați cu minciuni din toate direcțiile. Nu mai poți să distingi între adevăr și minciună. Presa, televiziunile, internetul, sunt pline de dezinformări. Adevărul este ascuns parțial în trecut, în scrierile celor care au trăit în epoci în care minciunile erau mai puține.
Unde se situează România în acest tablou? România, din păcate, face parte dintre țările în care nu există presă liberă. Avem două tabere, una care ține partea guvernării portocalii, apropiată de Statele Unite și o a doua, care este sub controlul opoziției, sensibil influențată de către Rusia. Niciuna dintre cele două tabere nu prezintă o imagine corectă a țării, preferând să se folosească de o propagandă feroce în favoarea grupărilor politice aflate în spatele lor.
Totuși, România are și un trust de presă cameleonic, controlat de către un așa-zis „om de afaceri,” care s-a aflat de-a lungul timpului în ambele tabere. Nu este exclus ca acest trust de presă să schimbe din nou macazul, în funcție de interesele economice ale patronului său. Mă rog, momentan SOV pare să nu mai controleze Realitatea TV, dar vom vedea pe viitor dacă acest lucru este adevărat sau nu. Alternativele lipsesc cu desăvârșire, situația din România fiind, de multe ori, reflectată mai bine de către mass-media străină. Trist este faptul că presa cea mai liberă este, în acest moment, cea controlată de Trustul Intact; lucru care spune totul despre democrația și libertatea presei din România.
Și din acest motiv an renunțat, de ceva vreme, să mai urmăresc televiziunile de știri și presa scrisă din România. Pentru că, am obosit să mai încerc să descifrez cine minte și cine spune adevărul. Și, sincer vorbind, cred că nici nu-mi mai pasă. Oricum, la următoarele alegeri, fiți siguri că voi pune ștampila în scopul înlăturării actualei puteri. Mai încolo, vom mai vedea.

Anunțuri

Jocul transparent al “mogulilor”

* Articol publicat la data de 1 decembrie 2010, pe Vox Clamantis in Deserto.

Scurt istoric:
Sorin Ovidiu Vântu a declarat la Realitatea TV, că în 2004 s-a întâlnit, într-o parcare din Tâncăbeşti, cu Traian Băsescu, discutându-se despre sprijin pentru ca acesta să câştige alegerile. [Sursa]
Întâlnirea a fost recunoscută de Traian Băsescu, mai puțin amplasarea acesteia. „Băsescu: M-am întâlnit cu Vântu, dar nu într-o parcare, relaţia noastră e alterată” – [Sursa]
Așadar, relația este alterată; ceea ce înseamnă că a existat o relație anterioară, cel puțin una amiabilă, dacă nu reciproc avantajoasă.
Unde minte Traian Băsescu? Minte atunci când spune că vizitele lui la Grivco din 8 iunie 2004 (ora 19), 9 iunie 2004 (ora 18) și 21 iunie 2004 (ora 9.30) au fost transparente.” [Sursa]

Ce avem aici? O serie de întâlniri secrete între Traian Băsescu, adversar declarat al „mogulilor,” și mogulii cu pricina. Despre întâlnirea cu Vântu, lucrurile sunt clare: a avut loc pentru discutarea unei strategii de câștigare a alegerilor. Care a fost târgul dintre cei doi, știu numai aceștia. Amândoi sunt destul de rezervați, atunci când sunt întrebați despre acea întâlnire. Singurul lucru cert este că, o astfel de întâlnire a avut loc. Probabil, nu a fost și singura.
Dacă despre SOV, a cărui întâlnire cu TB a avut loc în circumstanțe mai puțin cunoscute, nu se poate afirma cu certitudine că a înregistrat acea întâlnire, cu totul altfel stau lucrurile cu Voiculescu. Întâlnirea a avut loc pe teritoriul acestuia. Probabil că, TB a fost filmat din toate unghiurile și i-a fost înregistrat fiecare strop de sudoare. De ce nu oferă publicului acea înregistrare mogulul? Fie și cu fragmentele compromițătoare, pentru propria persoană, cenzurate. Pentru că îmi vine greu să cred că o astfel de înregistrare nu există, având în vedere experiența anterioară a mogulului. Mai ales dacă TB a venit cu „căciula în mână,” așa cum s-a exprimat Voiculescu. Sau o păstrează cumva pentru negocierea anumitor favoruri?
Nu mai cred demult tot ceea ce se spune la Realitatea și Antene. Nu trebuie să îmi spună niște posturi de televiziune că guvernul PDL și acoliții acestora sunt niște otrepe. Acest lucru se vede cu ochiul liber. Însă, nici adversarii lor politici nu sunt îngerași. Toți au fost la putere și s-au dovedit a fi la fel. Se întâmplă, ca acum, lucrurile să fie mult mai evidente, datorită prăbușirii așa-zisei economii a României. Cum sunt tot mai puțini bani de furat, puterea a fost nevoită să-și umple buzunarele pe seama populației. Din acest motiv, această guvernare pare a fi cea mai sinistră de până acum.
Ceea ce este foarte trist, este faptul că nu avem presă liberă în această țară. Toată media acționează la comanda clanurilor politico-mafiote. Citirea presei a devenit o activitate periculoasă pentru propriul intelect. Există un mare pericol de intoxicare.

Astăzi în Egipt, mâine în toată lumea

Iată cum poate fi oprit Internetul, acest mijloc periculos de informare și care poate permite organizarea și comunicarea maselor.

Traficul pe Internet în Egipt la data de 27 ianuarie 2011. La ora 22:20 GMT, traficul dinspre și către Egipt a scăzut dramatic. Motivul a fost determinat de închiderea serverelor, de bună-voie, de către principalele companii ISP.

* Imagine: Vator.tv

România, țara fără intelectuali

* Articol publicat pe 21 iunie 2009, pe Vox Clamantis in Deserto. Din păcate, legătura referitoare la Gabriel Liiceanu nu mai duce nicăieri. S-ar părea că înregistrarea respectivei emisiuni nu se mai găsește pe arhiva realitatea.net.

M-am amuzat citind apelul domnului Emil Constantinescu către intelectuali. M-am amuzat și mai tare ascultându-l pe Traian Băsescu spunând că „școala românească scoate tâmpiți.” Dar cel mai mult am râs ascultând justificările domnului Gabriel Liiceanu privind sprijinul acordat lui Traian Băsescu. Liiceanu spune că susținerea acordată lui Băsescu, se datorează actului de condamnare a comunismului, nășit de președinte, punct. Altfel spus, unor vorbe goale.
Întrebarea care mi s-a născut în minte este: „Avem oare intelectuali în România?” Și dacă avem, cine sunt ei? Aceștia, care îl susțin pe Traian Băsescu, vajnicul luptător împotriva comunismului? Aceștia, care considerau, în acel apel al intelectualilor către clasa politică, faptul că „Primului președinte român care dă semne că e dispus să aducă țara pe drumul pe care ar fi trebuit să se așeze în urmă cu 17 ani i se creează – și asta, culmea!, tocmai de către cei care au pus sistematic în pericol instituțiile democrației – un portret de infractor politic și de potențial dictator.„?
Mă îndoiesc. Dar ce este acela un intelectual? Este el doar un individ care a absolvit o facultate, așa cum spunea fiica președintelui? Evident că nu! Un intelectual ar trebui să fie acela care trezește masele din letargie, un om care prin vocea sa puternică ne arată drumul ce trebuie urmat; un om care să condamne puterea, atunci când aceasta nu mai reprezintă voința poporului; un om care, prin ținuta sa morală și civică, se ridică deasupra tuturor. Avem astfel de oameni în România? Eu nu îi văd și nici nu-i aud vorbind.
Din păcate, în România nu s-au născut încă un Gabriel Garcia Marquez sau Mario Vargas Llosa. Aveam și noi un intelectual, o voce care le acoperea pe celelalte, dar acum acesta a trecut în neant. Numele lui era Octavian Paler. Acum, intelectualii României sunt niște jalnice figuri gen Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, HR Patapievici, Mircea Cărtărescu sau Traian Ungureanu. Toți aceștia au fost sau sunt în continuare implicați politic. Un intelectual nu poate fi apropiat în niciun fel de vreun partid sau om politic. Pentru că, asta ar însemna însăși trădarea principiilor sale. Nu poți să susții acești oameni politici din România, niște infractori, care de douăzeci de ani nu fac altceva decât să fure banul public.
Dintre „intelectualii” României cel mai penibil mi se pare a fi HR Patapievici, care se „sacrifică,” după cum spunea Liiceanu, în fruntea Institutului Cultural Român. Aici, Patapievici a patronat niște mari „succesuri” precum expozițiile pornografice sau cele cu zvastici. Un om cu bun-simț ar fi demisionat de mult.
Așa că repet întrebarea: avem oare intelectuali în România? Dacă ne referim strict în sensul DEX-ului, atunci avem o grămadă. Dar dacă ne referim la intelectual ca fiind o persoană cu un înalt nivel cultural/științific, care are datoria morală de a se implica în viața publică și „se amestecă în treburile care nu-l privesc” (J.P. Sartre), refuzând alăturarea de orice sistem politic și aflându-se numai în slujba binelui, în virtutea unor principii și valori morale universale (adevăr, bine, frumos, dreptate), aflate deasupra oricăror structuri statale, religioase sau ideologice, atunci NU, nu avem așa ceva în România.