Esse est percipi

Vox clamantis in deserto

Arhive etichete: islam

Țara unde intri ca turist și sfârșești prin a fi condamnat la moarte

Prima țară care vă vine în minte, atunci când citiți un astfel de titlu, este probabil Iranul. Dar nu despre Iran este vorba aici. Nu de această dată.
Atunci când se pregătea să plece spre Arabia Saudită, pentru un pelerinaj (‘umra), Ali Hussain Sibat nu cred că se gândea că va ajunge la un pas de moarte. Ali Hussain Sibat, care are 46 de ani și cinci copii, a fost arestat de Mutawa’een (poliția religioasă saudită) în Mai 2008, în camera sa de hotel din Medina. A fost condamnat la moarte de către un tribunal saudit pe 9 noiembrie 2009, fără a avea un reprezentant legal sau a beneficia de orice fel de asistență. Motivul pentru care a fost condamnat este acela de practicare a vrăjitoriei.
Ali Sibat era prezentator la TV la un post libanez transmis prin satelit, Sheherazade, unde oferea sfaturi și preziceri despre viitor. Avocatul său a precizat că Ali Sibat a fost arestat deoarece membrii Mutawa’een l-au recunoscut datorită emisiunii sale. Anchetatorii lui Ali Sibat i-au spus să menționeze în scris cu ce se ocupă, asigurându-l că dacă face asta, i se va permite să plece acasă după câteva săptămâni. Documentul a fost prezentat în tribunal drept „mărturisire” și folosit pentru a-l condamna.
Amnesty International a intervenit pentru eliberarea sa, dar deocamdată veștile nu sunt deloc încurajatoare.

Acest gen de abuzuri nu sunt deloc rare într-o țară unde legile sunt medievale și într-o strânsă legătură cu religia. În anul 2006, o tânără de 19 ani din orașul Qatif a fost răpită împreună cu însoțitorul ei și violată de șapte bărbați. Tribunalul a hotărât să o pedepsească pe femeie pentru că se deplasa împreună cu un bărbat cu care nu avea relații de rudenie. Pedeapsa decisă de tribunal a fost de 200 de lovituri de bici. După izbucnirea unui scandal internațional și după protestele numeroaselor organizații, precum Amnesty International sau Crucea Roșie, regele saudit a grațiat-o pe tânără.

În anul 2008, o femeie din orașul Quraiyat, pe nume Fawza Falih, a fost condamnată la moarte, după ce a fost găsită vinovată de vrăjitorie. Judecătorii au condamnat-o pe baza declarațiilor martorilor care au spus că au fost „vrăjiți” de către femeie. Unul dintre ei a pretins că a rămas impotent (!), după ce Falih a aruncat un descântec asupra lui.

În februarie 2009, o femeie de 23 de ani din orașul Jeddah a fost condamnată la un an de închisoare și 100 de lovituri de bici. Femeia era gravidă după ce fusese victima unui viol și încerca să facă un avort la spitalul Regele Fahd. Interogată, aceasta a mărturisit că fusese violată, după ce acceptase să fie condusă cu mașina de către un bărbat, iar acesta a dus-o într-o casă din estul orașului, unde a violat-o împreună cu patru prieteni. Judecătorul tribunalului din Jeddah a hotărât că femeia se face vinovată de… adulter, deși aceasta nu era căsătorită.

În martie 2009, o femeie siriană în vârstă de 75 de ani a fost condamnată de un tribunal din orașul Al-Chamli, din Arabia Saudită, la 40 de lovituri de bici, patru luni de închisoare și deportarea din țară, pentru că s-a aflat în casa ei cu doi bărbați cu care nu avea relații de rudenie. Unul dintre cei doi bărbați, pe nume Fahd, era acolo pentru că femeia fusese doica sa și venise să-i aducă pâine, împreună cu un prieten.
Tribunalul a decis să-i pedepsească și pe cei doi bărbați. Astfel Fahd a primit patru luni de închisoare și 40 de lovituri de bici, iar prietenul său șase luni de închisoare și 60 de lovituri de bici.

Acestea sunt doar câteva dintre atrocitățile care se petrec într-o țară care este unul dintre aliații Statelor Unite. Desigur, americanii se fac că nu observă aceste abuzuri. Doar în cazul Iranului ele sunt încălcări ale drepturilor omului.

UPDATE[19.02.2011]: Ali Hussain Sibat se găsește și astăzi în închisoare, în Arabia Saudită, așteptându-și execuția. Momentan, aceasta a fost amânată, după protestele organizațiilor internaționale pentru drepturile omului și a unor membri ai guvernului libanez. În septembrie 2010, Amnesty International i-a cerut regelui Abdullah eliberarea necondiționată a lui Sibat și comutarea pedepsei capitale. Dacă decizia de condamnare la moarte a lui Sibat va fi menținută și după apel, hotărârea va fi înmânată regelui pentru ratificare.

*** Articol publicat la data de 25 martie 2010, pe Vox Clamantis in Deserto.

De ce feminismul occidental este incompatibil cu Islamul

* Articol publicat la data de 17 martie 2010, pe Vox Clamantis in Deserto.

Femeile din Vest au dus o luptă prea dură și prea lungă pentru a fi libere, pentru a arunca totul prin considerarea opresiunii și abuzului asupra a milioane de femei în numele religiei drept alegerea unui stil de viață diferit.

În 2004 Theo Van Gogh a fost asasinat pe o stradă din Amsterdam de către un musulman furios pe filmul „Submission” produs de Van Gogh în colaborare cu Ayaan Hirsi Ali, o femeie fostă musulmană din Somalia.
Filmul era despre sfidare, despre femeile musulmane și opresiunea și abuzurile pe care le suportă acestea în numele unor reguli din Coran. Muhammad Bouyeri l-a împușcat pe Theo, iar după acesta l-a implorat, „Nu putem să discutam despre asta?” Bouyeri l-a mai împușcat de patru ori și i-a tăiat gâtul cu un cuțit, înjunghiindu-l apoi în piept unde i-a prins o scrisoare de cinci pagini. Scrisoarea amenința guvernele occidentale, evreii și pe Ayaan, care era deja într-un amplasament secret. Van Gogh era strănepotul lui Theo Van Gogh, fratele lui Vincent.

Momentul a fost definitoriu pentru Olanda. Aceasta a realizat în sfârșit că valorile occidentale sunt incompatibile cu credința islamică practicată de mulți musulmani în Olanda. A declanșat o revoltă în întreaga țară. Așa cum spunea Ayaan Hirsi Ali, „Formatorii de opinie spun acum că a fost iresponsabil și greșit moral să se pretindă că liderii islamici împăciuitori vor duce prin magie la armonie socială. Societatea olandeză s-a agitat în jurul discuției despre modul cel mai potrivit de integrare a musulmanilor, iar musulmanii din Olanda au părut conștienți, în marea lor majoritate, că trebuie să aleagă între valorile occidentale și vechile obiceiuri.”

Libertatea de expresie care a eliberat-o pe Hirsi Ali, odată ce s-a mutat în Olanda, este necunoscută în cele mai multe, poate chiar toate, țările islamice teocratice. Asasinul lui Theo și alții ca el nu realizează cât de mult sunt atașați oamenii din Vest de ideea de societate deschisă, subliniază Ayaan. Deși societățile deschise sunt vulnerabile, acestea sunt încăpățânate. Este locul unde Ayaan a evadat către libertate și siguranță și vrea să rămână așa: liberă și protejată.

Hirsi Ali a crescut într-o cultură a morții în Somalia, Arabia Saudita și Kenya. Ea a scris în cartea „Infidel” („Necredincioasă”) că „moartea le ispitește pe multe să își ia viețile pentru a scăpa de realitatea tristă. Pentru multe femei, datorită concepției onoarei pierdute, moartea vine prin mâinile tatălui, fratelui sau soțului.” Iluzia cu privire la toleranța și pacifismul Islamului nu poate fi mai departe de realitate, mâinile tot sunt tăiate, iar femeile ucise cu pietre și înrobite, adaugă ea.
Sute de milioane de femei din lumea întreagă trăiesc în căsătorii forțate, iar șase mii de fetițe sunt mutilate genital zilnic. Așa cum a fost și Hirsi Ali la vârsta de cinci ani. Cu o pereche de foarfeci folosite de un lider religios local în timp ce era ținută de adulți.

Susținătorii Islamului militant nu fac nicio favoare Europei atunci când încearcă să le spună, prin megafoane la adunările lor de protest, ce să gândească atunci când un alt musulman comite crime în numele religiei sale. Susținătorii Islamului militant nu fac nicio favoare religiei islamice când refuză să participe la dezbaterile despre cum trebuie să procedeze europenii cu o populație care nu trecut prin vreo reformă și deseori nici nu încearcă să se adapteze în țara care și-a deschis porțile și i-a primit, ci în schimb încearcă să-și impună propria lor viziune.

Europenii sunt oameni toleranți. Libertatea de expresie este protejată prin lege. Libertatea religioasă este protejată prin lege. Iar femeile sunt libere să facă ce vor cu viața lor. Toate aceste trei lucruri sunt în conflict cu Islamul. Nu este permis să critici sau să pui la îndoială învățăturile islamice.
Aceștia nu tolerează altă religie decât pe a lor. Femeile sunt înrobite neavând nicio putere sau dreptul la opinie în arena religioasă sau acasă. Musulmanii pacifiști sunt persecutați de către islamiștii stricți.

Ayaan Hirsi Ali a reușit să obțină ceva în Olanda. A insistat pentru implementarea unei legislații care a obligat guvernul olandez să înregistreze crimele care au loc datorită „uciderilor de onoare” și a violenței domestice, abuzurilor sexuale și incestului și numărul de mutilări genitale efectuate asupra fetițelor care au loc în fiecare an pe mesele din bucătăriile olandeze.
Guvernul olandez înregistra numărul crimelor legate de droguri și de accidentele auto în fiecare an, dar nu și numărul „uciderilor de onoare” deoarece oficialii olandezi nu doreau să recunoască faptul că astfel de crime au loc în mod regulat. Odată ce aceste statistici au fost efectuate, cifrele au șocat țara și au determinat începerea unei campanii pentru eliminarea atitudinii afabile a relativiștilor morali care susțineau că toate culturile sunt egale. Scuza a fost că nimeni nu știa.

Insinuarea legilor Shari’a în societățile europene este incompatibilă cu valorile occidentale. Acest lucru este vizibil în toate țările Uniunii Europene. Femei îmbrăcate în burqa, urmând legile Shari’a la îndemnul soților și părinților, și nu legile țării în care trăiesc și în care au venit, evadând din niște teocrații brutale, cu speranța, poate, de a urma o școală, sau pentru a nu se mărita, dacă nu doresc, sau pentru a nu fi ucise pentru că au fost violate.

Sunt momente când tăcerea devine un complice pentru nedreptate.