Esse est percipi

Vox clamantis in deserto

Arhive etichete: Aristotel

Aristotel (3)

Aristotel: silogisme

Atunci când cineva dorește să enunțe cu hotărâre că o afirmație este complet falsă, ar putea spune că: „neg în mod categoric asta„. Prin categoric, acesta insinuează că respectiva afirmație nu este în niciun caz adevărată; constituie o unitate sintactică absolut falsă.
Aristotel a inventat logica categorică. Această formă de logică implică identificarea regulilor prin care categorii de lucruri pot fi puse împreună pentru a produce deducții valide. Aceste reguli sunt reprezentate sub forma unor tipare de afirmații categorice. O afirmație categorică este una care conține formulări precum „toate„, „niciuna” sau „câteva„. Afirmațiile categorice se referă la clase sau categorii de lucruri. Logica categorică creionează modurile în care aceste categorii se pot înrudi. Dacă tot ce s-a spus până acum vi s-a părut abstract, atunci așa este! Însă, aceste procese categorice de raționament nu vă sunt străine. Încercați următorul exercițiu:

Citiți cu atenție cele două premise enunțate, și alegeți apoi la punctul 3 afirmația care urmează în mod inevitabil după primele două:

1. Balenele sunt mamifere

2. Mamiferele au sângele cald

Prin urmare:

3. […]

Vi s-a părut asta intuitiv? Aristotel a considerat că mintea umana gândește în termeni legați de categorii. Ne categorizăm experiențele și cunoștințele într-un model al realității. Prin identificarea tiparelor modurilor în care categoriile sunt în legătură una cu cealaltă, acesta a căutat să descopere mecanismele interne ale gândirii. Logica se ocupă cu studierea acestor mecanisme ale gândirii.

Însă, ar fi nevoie de o caracterizare imensă, dacă nu infinită, pentru a acoperi toate categoriile posibile de lucruri și afirmațiile despre acestea. Așa că, Aristotel a creat categoriile de tipare ale gândirii – silogismele. Acestea sunt abstracții ale gândirii categorice. Mintea umană înțelege aceste abstracții perfect. Încercați următorul exemplu:

Citiți cu atenție cele două premise enunțate, și alegeți apoi la punctul 3 afirmația care urmează în mod inevitabil după primele două:

1. Toate A sunt B

2. Toate B sunt C

Prin urmare:

3. […]

Acum, comparați cele două tipare:

Balenele sunt mamifere
Mamiferele au sângele cald
Prin urmare:
Balenele au sângele cald

Toate A sunt B
Toate B sunt C
Prin urmare:
Toate A sunt C

Din punct de vedere logic, acestea constituie același tipar. Orice conținut care poate fi adăugat în aceste tipare, în acest fel, va duce la un silogism valid. Aristotel a căutat să identifice toate tiparele categorice ale gândirii. De asemenea, acesta a descoperit regulile pentru combinarea și transformarea acestora. De la acest nivel de bază a cunoașterii logice, înțelegerea noastră a crescut până la punctul în care putem concretiza tiparele logice, prin crearea de calculatoare.
A se ține cont de faptul că toate cele spuse mai sus constituie doar o mică fracțiune din descrierea realizărilor lui Aristotel, prin fondarea logicii, în jurul anului 350 Î.Hr.

*** Informațiile provin de pe site-ul universității statului Oregon și aparțin domeniului public.

Aristotel (2)

Aristotel: Legile gândirii

Filozofia ca lege a gândirii
Aristotel a fost prima persoană care a investigat tiparele și procesele rațiunii. Acesta a descoperit (unii ar spune că a inventat) logica. Numai pentru acest fapt, își are locul în panteonul celor mai influenți oameni din istorie. Logica furnizează baza pentru argumentare și demonstrație, folosind limbajul natural. Înaintea lui Aristotel, matematicienii au arătat mijloace aritmetice și geometrice pentru argumentare. A fost puterea unor astfel de argumente abstracte, cea care l-a determinat pe Platon să amplaseze o inscripție pe poarta principală a Academiei, care menționa că: „Să nu intre nimeni care nu este geometrician.” Pe acest fundal, Aristotel a extins studierea formală a argumentației raționale către o metodă care aplică analiza formală a limbajului uman natural. Filozofia, știința și tehnologia au urmat de atunci această cale, trasată de către Aristotel.

Aristotel a scris câteva lucrări vaste despre logică, care luate împreună sunt cunoscute sub numele de Organonul sau instrumentul cu ajutorul căruia acesta a gândit că logica este un mijloc pentru promovarea cunoașterii.

Aristotel nu arată doar modul în care oamenii trebuie să gândească; acesta descria principiile fundamentale prin care însăși gândirea poate avea loc. La baza acestei idei, a așezat trei legi ale gândirii, care au rămas baza logicii până în zilele noastre. Aceste legi sunt următoarele:

1. Legea identității – A este A
Orice lucru este identic cu el însuși și numai cu el însuși; sau o propoziție nu poate
rămâne aceeași și să-și schimbe adevărata ei valoare.

2. Legea necontradicţiei – NU (A și nu A)
Un lucru nu poate exista și să nu existe în același timp și în același raport;
sau nicio propoziție nu poate fi și adevărată și falsă în același timp.

3. Legea terțului exclus – Fie (A sau nu A)
Un lucru fie există fie nu există; sau orice propoziție este fie adevărată fie falsă.

Acestea au fost stabilite nu numai ca niște reguli drăguțe sau ca niște moduri în care o persoană ar trebui să gândească. Aristotel a identificat acestea drept fiind condiții necesare pentru gândire. Oamenii încearcă, uneori, să producă contra-exemple la aceste legi, arătând moduri în care propozițiile pot deveni adevărate sau false, în funcție de condițiile existente; de exemplu, „plouă” poate fi adevărată acum, dar era falsă ieri. Însă, acest gen de încercări implică modificarea raportului propoziției. Odată ce obținem raportul clar și explicit al propoziției, nu pare posibil pentru o propoziție să aibă sens și să încalce aceste legi.

* În partea următoare – despre silogismele lui Aristotel.

*** Informațiile provin de pe site-ul universității statului Oregon și aparțin domeniului public.

Aristotel

Unii cărturari îl consideră pe Aristotel ca fiind cel mai mare filozof al tuturor timpurilor. Fără îndoială, acesta avea o minte de o uriașă agerime și originalitate creativă. A fost elevul lui Platon la Academie și profesorul lui Alexandru cel Mare la propria sa universitate, Lyceum. Până prin secolul al XVII-lea, Aristotel era privit în Europa drept principala autoritate pentru aproape orice din afara religiei. A scris analize pătrunzătoare asupra unei largi game de subiecte, lucru care l-a adus în postura de punct de plecare pentru multe discipline contemporane.

În rândurile filozofilor, printre cele mai consultate opere ale lui Aristotel se numără Organonul, Metafizica și Etica Nicomahică. Pentru criticii literari și scriitori, Poetica, este indispensabilă, iar Retorica este importantă. Majoritatea scrierilor lui Aristotel au fost distruse după moartea acestuia; acest lucru constituie un fapt uimitor, având în vedere forța lucrărilor care au ajuns până la noi. Multe dintre lucrările rămase se găsesc sub forma unor însemnări pentru prelegeri. Ne putem întreba, ce idei extraordinare a pierdut lumea prin dispariția unei mari părți din opera acestui titan? În continuare, urmează o listă a principalelor lucrări existente ale lui Aristotel și disciplinele cu care acestea au legătură.

Logică
(Organonul)
Analiza Secundă
Analiza Primă
Categorii
Topica
Respingerile Sofistice
Despre interpretare
 
Metafizică
Metafizica (în 14 volume)
 
Etică
Etica Nicomahică
Etica eudemică
Despre virtuți și vicii

Psihologie
Despre suflet
Despre vise
Despre divinație
Despre simțuri și sensibile
Despre memorie și reamintire
Despre somn și veghe
 
Biologie
și istorie naturală
Istoria animalelor
Despre deplasarea animalelor
Despre mișcarea animalelor
Despre părțile animalelor
Despre tinerețe și bătrânețe, Despre viață și moarte, Despre respirație
Despre lungimea și scurtimea vieții
Despre generare și corupere
 
Fizică
Fizica
Despre cer
Meteorologicele
 
Politică
Politica
Constituția atenienilor
 
Artă
Poetica
Retorica

Acestea constituie o gamă vastă de subiecte care au fost gândite și scrise, mai ales că Aristotel se afla la începutul multora dintre aceste domenii de cercetare. Realizările acestuia sunt și mai uluitoare, când cititorul descoperă grija extraordinară și pătrunderea care sunt evidente în toate aceste lucrări.

* În partea următoare – despre logica lui Aristotel.

*** Informațiile provin de pe site-ul universității statului Oregon și aparțin domeniului public.