Esse est percipi

Vox clamantis in deserto

Reflecții 4

* Ziua națională, patriotism și patriotarzi. Din negura istoriei, oamenii care au trăit laolaltă au vorbit aceeași limbă și au împărtășit (în marea lor majoritate) aceleași valori, au simțit nevoia unei exteriorizări a ideilor lor cu privire la concepțiile de națiune și neam. Astfel, vedem manifestări diverse prin colțurile lumii, presărate de mândrie (chiar dacă, de multe ori nejustificată), emoție și sentimentul de turmă. Caracterizarea unei ființe umane după locul nașterii, după apartenența la o anumită etnie sau cultură, este însă fundamental greșită. Dacă ești născut într-o anumită țară, asta nu înseamnă în mod automat și dobândirea unor trăsături de caracter specifice. S-a dovedit de nenumărate ori, că un om nu se naște într-un fel sau altul, ci devine ceea ce este prin influențarea conștientă, sau mai puțin conștientă, de către cei din jurul său și prin anumite alegeri pe care persoana respectivă le face. Bineînțeles, nașterea într-o anumită cultură înseamnă o oarecare predispoziție către obiceiuri specifice, insuflate de către părinți și societate, dar aportul individului la formarea propriului său caracter nu poate fi minimalizat.

Vedem acest lucru astăzi mai clar ca niciodată, atunci când străinii ne caracterizează la grămadă, după comportamentul unor conaționali aflați pe meleagurile lor. Iar acest lucru ne deranjează. Totuși, asta nu ne împiedică să devenim emotivi la anumite aniversări și să uităm dintr-odată că respingeam anterior această punere laolaltă cu alți cetățeni. Vrem sau nu vrem, acei oameni sunt tot români, și reprezintă rodul societății noastre, pentru care purtăm o mare parte din vină că arată astfel. Facem prea de puține ori ceea ce trebuie, preferând să ne vedem de viețile noastre mărunte, ca și cum acțiunile noastre nu influențează cu nimic mersul societății. Mai puțină vorbărie și mai multe fapte ar putea determina însă o schimbare. Uneori, atunci când stai prea mult timp în genunchi, ajungi să crezi că aceasta este postura normală.

* Corupere de minori. De o perioadă bună de timp, nu mă mai uit la televizor de luni până vineri. S-ar putea trage concluzia că, astfel, sunt rupt oarecum de actualitate. Însă, asta se întâmplă doar acasă. La serviciu, sunt pus la curent cu toate noutățile, deoarece se găsește un televizor acolo, care în marea majoritate a timpului stă deschis pe posturile mogulilor. De acolo, mi-a trecut pe la urechi o știre de prin America, referitoare la niște elevi de liceu, a căror profesoară a fost arestată pentru că ar fi făcut sex cu aceștia. Nu că ar fi prima oară când se întâmplă asta în USA. Totuși, nu pot să nu mă gândesc, unde e problema? Nu este asta fantezia tuturor băieților de liceu? Nu este subiectul acesta tratat într-o manieră amuzantă de majoritatea serialelor de comedie americane? Cică i-ar fi corupt. Am uitat cum era atunci când ne găseam pe băncile liceului? Porcăriile care ne treceau prin cap atunci, ar concura cu succes orice scenariu de film deocheat. Nu spun că asta ar fi tocmai în regulă. Dar dacă mi s-ar fi întâmplat mie, nu cred că aș fi bătut toba sau m-aș fi simțit abuzat în vreun fel.:mrgreen:

Mi se pare însă interesant cum întotdeauna coruperea unor fete minore de către un bărbat este considerată mai gravă decât coruperea unor băieți de către o femeie. [În lumina acestei noi lumi libertine și tolerante, trebuia făcută această precizare.🙂 ] De ce această discriminare? Nu pot să nu-mi aduc aminte cum părinții unei anumite fete îi interziceau acesteia să iasă cu băieți. Fetele sunt mai vulnerabile, bănuiesc. Ori asta, ori sunt mai ușor de pervertit. Nu este această teamă rodul unei educații sexuale precare oferite adolescenților? Mie mi se pare că da.

3 responses to “Reflecții 4

  1. daurel 08/12/2011 la 09:02

    Inclin sa cred ca nu exista etica fara morala…

    • Zalmoxys 08/12/2011 la 19:23

      De fapt, etica și morala sunt același lucru. Cei care fac vreo distincție între acești termeni se află în eroare. Morala este traducerea cuvântului grec eethos în latină (mores). Diferențele de nuanțe apărute ulterior, și care caracterizează morala ca fiind un obiect al eticii, sunt eronate, în opinia mea. A privi etica drept adresându-se societății în ansamblul ei, iar morala ca privindu-l exclusiv pe individ și faptele sale, este un artificiu lingvistic și tipic uman pentru a inventa încă un domeniu filozofic care conține numeroase incertitudini. Etimologic cuvintele sunt însă sinonime.

  2. Nicoleta 17/12/2011 la 15:20

    Diferenta dintre micile donsoare de alta data si cele din ziua de azi este ca ele CER sa fie corupte de profesori…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: