Esse est percipi

Vox clamantis in deserto

Michel Foucault

Una dintre problemele permanente ale filosofiei sociale și politice este chestiunea puterii pe care unii oameni o au asupra altora. Multe din relațiile noastre sociale, chiar modurile noastre de viață, pot fi caracterizate drept relații de putere: profesor și elev, părinte și copil, patron și angajat etc. Michel Foucault furnizează descrieri amănunțite asupra unor aspecte ale societății umane prin examinarea relațiilor de putere care o susțin.

Relațiile de putere care ne îngrădesc viețile nu sunt arbitrare. Acestea servesc în mod inevitabil la menținerea structurii sociale în care se petrec. De exemplu, de ce deține un profesor putere asupra unui elev? Este elevul (prin familia sa) cel care plătește taxele ce servesc la plata salariului profesorului. Totuși, în sistemul educațional modern putem observa un puternic dezechilibru de putere între profesor și elev, în favoarea primului. A se remarca, de asemenea, faptul că relațiile de putere între profesor și elev sunt conținute în însăși structura instituției educaționale.
Relațiile de putere sunt extrem de răspândite în cadrul relațiilor interumane. Însă, asta nu înseamnă că puterea politică se găsește pretutindeni, ci că în cadrul relațiilor interumane se află o multitudine de relații de putere care intră în joc în rândul indivizilor, în interiorul familiilor, în relațiile pedagogice, viața politică etc… Eliberarea reprezintă uneori condiția politică sau istorică pentru exercitarea libertății. Luând sexualitatea pe post de exemplu, este evident că un număr de libertăți sunt reclamate vis-à-vis de puterea masculină… Însă, această libertate nu dă naștere esenței complete a unei sexualități în care subiectul a obținut o relație completă și satisfăcătoare. Eliberarea pregătește terenul pentru noi relații de putere, care trebuie controlate prin exercitarea libertății.” [The ethics of the concern for the self as a practice of freedom. In Michel Foucault Ethics, The essential Works 1. Edited by Rabinow P. London: Allen Lane, The Penguin Press; 1997.]

Dacă este adevărat faptul că relațiile de putere care ne afectează viețile personale reprezintă trăsături ale instituțiilor, atunci ne aflăm în punctul în care suntem îndrumați greșit să credem despre sinele individual că este un obiect particular amplasat într-un corp unic. Mai degrabă, așa cum arată Michel Foucault, sinele este determinat de interacțiunea cu celelalte părți ale sistemului social.
Rolul meu – iar acesta este un cuvânt prea empatic – este acela de a le arăta oamenilor că sunt cu mult mai liberi decât se simt, că oamenii acceptă drept adevăr, drept dovadă, unele teme care au fost construite la un moment dat în istorie, și că această așa-zisă dovadă poate fi criticată și distrusă.” [Truth, Power, Self: An Interview with Michel Foucault – October 25th, 1982. From: Martin, L.H. et al (1988) Technologies of the Self: A Seminar with Michel Foucault. London: Tavistock.]

Foucault a încercat să descrie structurile de putere care inhibă potențiala noastră libertate și să dezvăluie noi metode a contracara efectele tiranice ale acestora. În această privință – prin folosirea de procedee filozofice pentru a provoca schimbări sociale, Foucault seamănă puțin cu Karl Marx. O diferență importantă între cei doi este însă faptul că Marx considera relațiile economice ca fiind forțele fundamentale în cadrul structurilor sociale, în timp ce Foucault nu face asta.

Una dintre amprentele unice lăsate de Foucault asupra filosofiei este metoda sa istorică de investigație. Acesta urmărește ideile de-a lungul perioadelor istorice în care acestea au suferit schimbări. În „Histoire de la folie à l’âge classique„, Foucault urmărește conceptul rațiunii prin investigarea istoriei azilului de nebuni. În „Naissance de la clinique: une archéologie du regard médical” revizuiește obiceiurile medicinii secolului al XVIII-lea pentru a înțelege modul în care conceptele observației și cunoașterii sunt înrudite. Aceste cercetări istorice ale ideilor alcătuiesc o metodă unică pentru Foucault, deoarece acesta nu se implică atât de mult în oferirea unei descrieri precise a trecutului, pe cât o face în izolarea și disocierea ideilor actuale prin amplasarea acestora într-un timp diferit. Acest lucru este asemănător în unele privințe (și influențat de) lucrările lui Nietzsche precum „Genealogia moralei„.

* În articolul următor, un scurt portret al lui Gottlob Frege.

*** Informațiile provin de pe site-ul universității statului Oregon și aparțin domeniului public.

4 responses to “Michel Foucault

  1. xyzcars 28/11/2011 la 12:52

    Salut! Am vazut ca ai facut schimb de link-uri cu site-ul Analfabetul, esti interesat de schimb de link-uri cu http://em92.blogspot.com/ ? astept un rasp pe mail bad.news.sbs@gmail.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: