Esse est percipi

Vox clamantis in deserto

Reflecții 2

* Muammar al-Gaddafi. Oamenii au prostul obicei de a-i urma pe alții. Uneori, chiar într-o direcție care duce către pierzanie. Știm cu toții situația economică a Libiei înaintea acestei „revoluții„. Faptul că poporul libian și-a dorit schimbarea acestei situații pare de neînțeles pentru mulți dintre românii fripți cu binefacerile „democrației neo-liberale” de după 1989. Libia este o țară bogată, iar o parte din bogăția sa a fost împărțită de Gaddafi celor săraci. Și totuși, aceștia nu au sărit să-l apere… Nu peste multă vreme, poate cinci ani, poate zece, cei săraci, și mai ales cei cu duhul, vor descoperi că nu-i mai ajută nimeni, iar plânsetele lor sunt luate în seamă decât doar în preajma unor alegeri ale căror rezultate sunt influențate prin totul felul de mijloace necinstite de către cei aflați la putere. Și atunci vor primi o pomană ridicolă, mâncare pentru o zi, în schimbul unui mandat pentru furt timp de patru ani. Iar țara și bogățiile le vor fi furate. Acele resurse vor fi redistribuite către niște oameni de afaceri locali cu spirit întreprinzător și către companiile multinaționale. Sau poate mă înșel și asta ni s-a întâmplat numai nouă.

Gaddafi a avut o moarte tragică și oribilă, nedemnă de faptele sale; asasinat cu sânge rece de „revoluționari„, la fel ca fiul său Mutasim. O demonstrație, dacă mai era nevoie, despre cruzimea și sălbăticia gloatei needucate. Văzând imaginile cu muribundul însângerat Gaddafi purtat pe brațe de acele bestii, mi s-a făcut rău. Interesant, totuși, cum musulmanii ignoră Shari’ah atunci când vor. Conform tradiției musulmane, un cadavru trebuie spălat, învelit în giulgiu și îngropat în maximum 24 de ore de la deces. S-a putut face abstracție de asta în cazul fiilor lui Saddam Hussein și se poate și în cazul lui Gaddafi. Dar dacă o femeie face ceva contrar Shari’ah nu poate fi iertată; nici măcar de propriii părinți. Convenabil, nu-i așa?
Poți să fii un despot oricât de luminat, oamenii vor avea mereu impresia că îi lipsești de ceva. Libienii au sărbătorit cu artificii asasinarea fostului lor lider, susținând că de acum începe libertatea. Cumva, am senzația că libertatea lor tocmai a luat sfârșit. De acum încolo vor avea libertatea de suferi de foame, libertatea de a protesta și de a nu fi băgați în seamă, libertatea de a pleca unde văd cu ochii, pentru că în țara lor vor fi tratați ca niște sclavi.

* Semne în Cer, semne pe Pământ. Un lucru despre care am observat că există tot felul de opinii, majoritatea împotriva fenomenului, este legat de obsesia românilor pentru moaște. Un obicei mai degrabă bizar, amintind de vremuri păgâne, având argumente slăbuțe în Scriptură în favoarea practicării sale. Mai ales, considerând interdicțiile clare legate de cadavre din Vechiul Testament. Dar nu voi face acum o analiză teologică, ci voi spune doar că pot să înțeleg motivele pentru care românii, obosiți poate să tot privească spre Cer în așteptarea unui semn, își coboară privirile spre semne ceva mai lumești, chiar dacă minunile despre care se spune că ar fi avut loc sunt unele destul de îndoielnice. Singurul motiv este sărăcia. Deoarece, sărăcia este cea care insuflă disperare, întunecă rațiunea și îngenunchează spiritul unui om.
De fiecare dată când mă găsesc în preajma sărăciei extreme, acest lucru mă deprimă profund. Aș putea face mai mult poate, dar nu-i pot salva pe toți săracii care-mi ies în cale. Aș face ceva mai mult dacă aș fi o persoană care se lăfăie în lux, dar nu sunt. Ofer atât cât pot, iar asta este tot ceea ce pot face, din păcate.

Poți să trasezi tot felul de reguli teologice despre cum trebuie să fie o religie, dar sunt oamenii cei care decid modul în care vor să-și manifeste credința. Poți să spui că venerarea morților (sau cinstirea, așa cum cum le place să afirme clericilor), constituie o impietate la adresa lui Dumnezeu. Totuși, de ce nu distruge acesta moaștele în mânia Sa, dacă acesta este cazul? De ce-i lasă pe oameni să rătăcească?

* X și Y. În încheiere, ceva despre teoria X. Conform teoriei X, oamenii au o repulsie firească față de muncă și ori de câte ori este posibil o evită; majoritatea oamenilor trebuie constrânși, controlați, îndrumați și chiar amenințați cu pedepse pentru a-i determina să depună efortul necesar în vederea atingerii obiectivelor organizației din care fac parte. Cei mai mulți oameni preferă să fie conduși, evită responsabilitatea, sunt puțin ambițioși și doresc siguranța zilei de mâine înainte de orice.
Se poate observa cu ușurință faptul că, în România și nu numai, majoritatea conducătorilor acționează pe baza acestei teorii, ignorând faptul că cele mai bune rezultate au fost obținute aplicând teoria Y. Această teorie susține că desfășurarea efortului fizic și intelectual este tot atât de naturală, precum este distracția sau relaxarea; controlul exterior și amenințarea cu pedepse nu trebuie considerate singurele mijloace ce pot orienta eforturile spre obiectivele organizației. Angajarea executanților în realizarea acestor obiective se găsește în dependență de recompensele asociate; omul normal se obișnuiește nu numai să accepte, dar în același timp își asumă responsabilități.
Douglas McGregor a publicat aceste teorii în 1960, în lucrarea intitulată „The Human Side of Enterprise„. În 51 de ani, implementarea teoriei Y în practică este în continuare un deziderat ce pare imposibil de atins. Antreprenorii români sunt ori prea slab pregătiți (un eufemism, de fapt, pentru prost educați), ori prea obtuzi, refuzând să pună în practică o teorie care și-a dovedit deja rezultatele deosebite în lumea occidentală. Au convingerea că stimularea financiară a angajaților pentru atingerea sau depășirea obiectivelor le va aduce lor pierderi, preferând să utilizeze diferite mijloace coercitive. De altfel, tendința către tiranie se pare că este un defect al firii umane, întâlnit în ultimele decenii mai ales la conducătorii din țările mai puțin civilizate. Este trist că după atâția ani de la elaborarea teoriei Y managerii români continuă să folosească vechile metode.

2 responses to “Reflecții 2

  1. Pingback: Primul … « Silence's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: