Esse est percipi

Vox clamantis in deserto

René Descartes

Pour examiner la vérité, il est besoin, une fois en sa vie, de mettre toutes choses en doute autant qu’il se peut.” [Vérité, Raison et Expérience, extrait des Principes de la Philosophie.]

René Descartes este deseori privit ca fiind părintele filozofiei moderne. Deși cărturarii pot indica și alți gânditori importanți ai secolului al XVII-lea, nu există vreo îndoială asupra uriașei influențe a lui Descartes cu privire la scoaterea activității intelectuale din evul mediu și aducerea acesteia în epoca modernă. Epoca modernă, considerată aici, se referă la o perioadă în care știința, tehnologia și industria au crescut într-un ritm remarcabil. Această dezvoltare s-a datorat într-o mare măsură schimbării modului în care oamenii au gândit și au învățat. Perioada modernă începe aproximativ în jurul anilor 1.600 (secolul al XVII-lea, Descartes a trăit între 1596-1650) și se întinde până în prezent; cu toate că, unii gânditori susțin ideea potrivit căreia cultura occidentală ar fi depășit etapa epocii moderne intrând într-o epocă post-modernă.

Scolasticismul a fost caracterizat de efortul de a construi un sistem coerent mai degrabă din gândirea tradițională, în loc să producă speculații sau idei noi. Scolasticismul a inclus metode de interpretare (a textelor tradiționale precum Biblia sau lucrările lui Aristotel) și metode de combinare a ideilor în feluri sofisticate. Toma de Aquino (1225-1274) a codificat metoda scolastică și a furnizat un model de bază pentru investigație timp de câteva secole după el.

Renașterea constituie perioada care a început în secolul al XIV-lea și s-a încheiat spre sfârșitul secolului al XVII-lea, timp în care valorile umaniste au început să înflorească, iar autoritățile tradiționale, inclusiv biserica și metoda scolastică, au început să fie puse la îndoială. Michel de Montaigne (1533-1592) a fost un scriitor a cărui provocare a valorilor tradiționale, incluzând afirmațiile cunoașterii umane, exemplifică perfect spiritul Renașterii.

A fost sarcina unor gânditori originali precum Descartes să transforme provocarea și scepticismul într-un plan pozitiv pentru mișcare, departe de autoritatea scolastică și în direcția unei căutări sistematice a adevărului. Cu această metodă, Descartes realizează primul sistem modern de filozofie. În același timp, Galileo revizuia știința cu metodele sale experimentale și modele matematice. Studiindu-i pe Descartes și Galileo putem distinge obârșia epocii moderne, ai cărei copii suntem.

Idealul scolastic este încă prezent. De exemplu, există milioane de oameni din zilele noastre care consideră textele sacre (adică, Biblia sau Coranul) ca fiind redări ale unor evenimente reale și având autoritate supremă. Poate că puteți distinge ecourile luptei dintre scolasticism și viziunea științifică a lui Descartes, în lupta contemporană dintre creaționismul religios și biologia științifică. Un alt exemplu al scolasticismului contemporan se găsește în poziția legală strict constructivistă, conform căreia litera scrisă a legii (precum constituția unei țări) este privită ca o autoritate neschimbată asupra opiniei juridice, spre deosebire de judecătorii care consideră legea drept un „document viu” care trebui interpretat în contextul aplicării sale. În cele din urmă, considerați o persoană care apelează în mod constant la dicționare pentru a reglementa toate disputele asupra semnificației cuvintelor; chiar și în privința unor concepte controversate precum libertatea, moralitatea și adevărul. În toate aceste cazuri putem remarca o tendință de a învesti autoritatea într-o sursă sau text tradițional. Scopul cititorului, conform viziunii acestuia, nu este de a adăuga ceva textului sau de a crea ceva nou, ci de a interpreta cu devotament textul așa cum a intenționat autorul acestuia. Descartes și Galileo au contestat autoritatea textelor tradiționale prin cerința ca afirmațiile din acestea să fie validate de către un criteriu extern, precum observația experimentală sau demonstrația logică. În diverse moduri, lupta începută de aceștia continuă și astăzi. S-ar putea chiar să vă afecteze personalitatea.

Sistemul filozofic al lui Descartes a stabilit câteva chestiuni importante care au rămas valabile până astăzi. Concentrarea sa asupra unor probleme precum cunoașterea și credința drept preocupări filozofice fundamentale, a dat naștere epistemologiei moderne (greacă; episteme= cunoaștere, logos=studiu al). Printre ideile convingătoare și în zilele noastre ale lui Descartes sunt și următoarele:

– Scepticismul radical: Argumente care au dus concluzia sceptică mai departe decât a fost dusă vreodată. A făcut astfel pentru a înfrânge scepticismul în cea mai puternică interpretare a sa.

– Cogito, ergo sum: Faimoasa sintagmă a lui Descartes “Gândesc, deci exist” este cunoscută de către mulți și înțeleasă de foarte puțini. Constituie o soluție remarcabilă la problema scepticismului.

– Dualismul: Identificând mintea ca fiind un lucru recognoscibil și separat de materie și corp.

– Inteligența artificială: În partea a V-a din „Discours de la méthode pour bien conduire sa raison, et chercher la vérité dans les sciences” (1637) Descartes investighează dacă un om artificial cu o viață mentală completă ar putea fi construit în principiu. Acest lucru reprezintă o preocupare activă a științei moderne, iar argumentele lui Descartes sunt încă analizate atent; de exemplu în cartea „Cartesian Linguistics: A Chapter in the History of Rationalist Thought” (1966) de Noam Chomsky.

– Geometria analitică: Fiind un matematician, Descartes a aplicat metode geometrice unor probleme algebrice și a descoperit un nou și crucial domeniu al matematicii. Sistemul de coordonate carteziene despre care ați învățat la liceu reprezintă rezultatul inovației sale.

Un foarte bun indicator al relevanței actuale a lui Descartes este și dimensiunea criticismului contemporan la adresa acestuia. Filozofii feminiști îi critică în mod frecvent argumentele și influența, mai ales dualismul minte/trup, precum în cartea lui Susan Bordo, „Feminist Interpretations of Rene Descartes” (1999). Filozofii și savanții cognitivi care au scopul de a reduce conștiința și toate fenomenele mentale la procese fizice, sunt deseori în dezacord cu Descartes, precum Antonio R. Damasio cu lucrarea sa populară „Descartes’ Error : Emotion, Reason, and the Human Brain” (1994). Unii filozofi încearcă să conteste noțiunea conștiinței ca fiind o auto-reflectare, lucru care este afirmat cu claritate de Descartes. Richard Rorty în „Philosophy and the Mirror of Nature” (1979) critică puternic opiniile lui Descartes asupra acestei chestiuni.

Un lucru important referitor la criticismul contemporan asupra lui Descartes este acela că filozofii care doresc să producă revizuiri majore ale gândirii noastre, atacă de obicei ceea ce ei consideră că reprezintă fundamentul acelei gândiri Acest lucru l-a izbutit Descartes opunându-se scolasticismului, empirismului și scepticismului; a subminat aceste sisteme de convingeri atacându-le însăși fundația. Faptul că mulți gânditori importanți continuă să-l sfărâme bucățică cu bucățică pe Descartes demonstrează cât de important este rolul pe care îl are acesta în crearea bazelor sistemelor noastre moderne de convingeri.

De asemenea, nu mă pot plânge că Dumnezeu nu mi-a dat un liber-arbitru, sau o voință atât de amplă și de perfectă, pentru că o experimentez în realitate ca fiind atât de nedefinită și de vastă, încât înțeleg că nu este închisă în niciun fel de limite. Și ceea ce mi se pare cu totul remarcabil în această împrejurare, este că, dintre toate celelalte lucruri care sunt în mine, nu există niciunul atât de perfect și atât de vast, încât să nu recunosc prea bine că el ar putea fi încă și mai mare, și încă și mai perfect.” [Meditații privitoare la filozofia primă]

* În articolul următor, un scurt portret al lui Frederick Douglass.

*** Informațiile provin de pe site-ul universității statului Oregon și aparțin domeniului public.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: