Esse est percipi

Vox clamantis in deserto

Augustin (6)

Augustin: Războiul drept

Augustin este considerat de istorie ca fiind fondatorul teoriei războiului justificat, în tradiția occidentală (Lumea islamică are propria tradiție a teoriei războiului justificat, bazată pe Coran). Acesta reprezintă un text care încearcă să ofere o serie de instrucțiuni, pentru momentul în care este justificat ca o națiune să poarte război împotriva alteia. Aceste îndrumări încearcă, de asemenea, să clarifice ce tip de comportament este acceptabil din punct de vedere moral în cadrul războiului.

O teorie populară a dreptății în război este simplă: puternic înseamnă drept. Oricine are puterea mai mare este capabil să-i domine pe ceilalți, iar astfel se găsește în poziția de a determina ce este drept sau nedrept. O afirmație filozofică timpurie a acestei poziții este oferită de Thrasymachus în Republica lui Platon. Acesta spune că „dreptatea este interesul celui mai puternic.” Numeroase națiuni au urmat această politică, chiar dacă puține au admis asta. Imaginați-vă o națiune care ar fi atât de puternică, încât nicio altă națiune nu ar putea reprezenta o amenințare credibilă la adresa acesteia. Poate că, această națiune are arme excelente de distrugere totală, precum și o forță militară eficace, pentru a impune anumite politici. O astfel de națiune ar căuta să-și protejeze statutul, ca obiectiv principal, prin atacarea altor națiuni care se apropie de puterea sa militară. Bineînțeles, o astfel de națiune ar emite proclamații despre propria virtute și benevolență, precum și despre caracterul său pașnic intrinsec. Totuși, dacă o altă putere apare, care prezintă cel mai mic pericol la adresa hegemoniei sale, acea putere va fi atacată și dezmembrată. O astfel de națiune ar acționa conform principiului „puternic este drept„.

Augustin a trăit într-o perioadă un care Roma își pierduse controlul asupra lumii și se afla în cădere liberă în fața altor puteri. Chestiunea valorilor morale într-un război era inerentă pentru el. Augustin a identificat două aspecte ale războiului care necesitau justificare morală și îndrumări:
-dreptul de a purta război (Jus ad bellum)
-tipurile de comportamente morale în război (Jus in bello)

Dreptul de a purta război se referă la justificarea pe care o națiune trebuie s-o ofere, pentru a deține dreptul moral de a duce război împotriva altei națiuni. Augustin a așezat fundația pentru această justificare, identificând patru criterii majore:
1. Autoritate dreaptă – este decizia de a merge la război bazată pe un proces legitim din punct de vedere politic și legal?
2. Cauză dreaptă – a fost comis un delict sau o vătămare, la care războiul este cel mai adecvat răspuns?
3. Intenție dreaptă – este răspunsul proporțional cu cauza? Adică, dacă este acțiunea de război limitată la îndreptarea răului, fără a se merge mai departe.
4. Ultima soluție – au fost încercate toate celelalte mijloace de îndreptare a răului comis, astfel încât nu mai rămâne altă opțiune decât războiul?

Purtarea unui război este în mod evident o chestiune de natură morală. Chiar atunci când o națiune are o justificare pentru a declanșa un război asupra alteia, există anumite limitări morale asupra a ceea ce poate face în cadrul acelui război. Definirea și aplicarea unor asemenea limite a constituit, pentru multă vreme, o preocupare pentru legislația și înțelegerile internaționale.
1. Proporționalitatea – Proporționalitatea utilizării forței într-un război. Gradul de forță permisă în război trebuie să fie măsurat prin comparație cu forța necesară corectării cauzei drepte și să fie limitată de intenția dreaptă (vezi Jus ad bellum).
2. Deosebirea – Combatanții trebuie să facă deosebirea între combatanți și necombatanți. Oamenii inocenți, necombatanți, nu trebuie să devină niciodată țintele atacurilor.
3. Responsabilitatea – O țară este responsabilă pentru efectele colaterale neprevăzute ale activității sale militare, atâta timp cât sunt îndeplinite următoarele trei condiții:
(a) Acțiunea trebuie să aibă intenția de a produce consecințe pozitive.
(b) Efectele negative nu au fost intenționate.
(c) Binele rezultat din război trebuie să fie preponderent față de distrugerea făcută de acesta.

Aceste criterii au fost revizuite și dezvoltate, mai ales de către Toma de Aquino în secolul al XIII-lea. De vreme ce războiul reprezintă o condiție umană constantă, preocupările pentru restricțiile sale morale sunt mereu importante. Gândiți-vă la modul în care criteriile războiului drept definite de Augustin pot fi aplicate în zilele noastre; de exemplu, pentru războiul declanșat de SUA împotriva Irakului în anul 2003 [Comparați situația și securitatea cetățenilor acestei țări, antebelic și postbelic]. În mod evident, un filosof perspicace, care scria acum aproape 1600 de ani, vorbește despre chestiuni care sunt relevante pentru noi astăzi și vor fi încă relevante pentru vremurile următoare. Filozofia reprezintă o preocupare vie și de actualitate, chiar dacă ne vorbește uneori din trecutul îndepărtat.

* În articolul următor, un scurt portret al lui George Berkeley.

*** Informațiile provin de pe site-ul universității statului Oregon și aparțin domeniului public.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: