Esse est percipi

Vox clamantis in deserto

Uriașul cu picioare de lut

* Articol publicat la data de 30 decembrie 2010, pe Vox Clamantis in Deserto.

Acest articol a fost scris de către un american care trăiește acum în Europa. Așa că, nu este opinia unui neavizat. Prea mulți români care trăiesc în America prezintă situația doar din punctul de vedere al faimoaselor de acum Tea Parties. Și nu fac decât să îngurgiteze, fără a mesteca, varianta capitalismului de succes american, spunându-ne că, doar cei care nu muncesc sunt săraci. Poate că, America a ajuns în această situație și datorită numărului miliardarilor de acolo (403 în America și doar 179 în Europa – fără Rusia și Turcia – date valabile pentru anul 2010). Poate că și asta ar trebui să dea de gândit.

Fiind un american expatriat, care trăiește în Uniunea Europeană, am început să văd America dintr-o perspectivă diferită.
Uniunea Europeană are o economie mai mare și mulți locuitori decât America. Cu toate că cheltuiește mai puțin – aproximativ 9% din PIB pe serviciile medicale, în timp ce Statele Unite cheltuiesc aproximativ 15% din PIB – Uniunea Europeană reușește să-și asigure medical aproape întreaga sa populație.
În Statele Unite există 59 de milioane de oameni neasigurați medical; 132 de milioane fără asigurare dentală; 60 de milioane fără concediu medical plătit; 40 de milioane trăind cu bonuri de masă (nu în înțelesul celor folosite în România, ci niște bonuri valorice pentru săraci – food stamp). Toată lumea din Uniunea Europeană are, de la naștere până la moarte, acces la serviciile medicale universale, prin lege. Legile prevăd, de asemenea, concediu medical plătit, concediu de odihnă anual plătit și concediu de maternitate plătit. Atunci când realizezi toate acestea, devine ușor de înțeles de ce mulți europeni cred că America a înnebunit.

Der Spiegel a avut o serie interesantă de articole, printre care și „A Superpower in Decline,” care încearcă să explice publicului german fenomenul ciudat de ascensiune a așa-numitelor Tea Party, fără ambiguitatea prezentă în media mainstream din SUA. Despre Tea Parties:

Pline de ură: „Tea Party, acel grup de alegători albi, mai în vârstă, care afirmă că își doresc țara înapoi, este furios. Glenn Beck de la Fox News, un alcoolic în recuperare, care îl asemuiește pe Obama cu Hitler, este furios. Beck nu știe exact ce vrea să fie – poate un politician, poate președinte, poate un predicator – și nu știe ce vrea să facă, de asemenea, sau cel puțin nu a venit cu nici un plan sau o idee precise. Dar este plin de ură.”

Articolele continuă, cu aprecierea obiectivă că rata adevărată a șomajului din America nu este de 10%, ci mai apropiată de 20%, atunci când se ia în calcul numărul persoanelor care s-au oprit de la a mai căuta de lucru.

Unii sociologi consideră că asigurarea că fascismul sau criminalitatea ridicată nu vor mai prinde niciodată rădăcini în Europa, necesită o investiție a contribuabililor într-un sistem social puternic. Putem învăța de la Europa. Nu este mai bine să investești într-un sistem de securitate socială decât într-un sistem judiciar penal uriaș? (În America mai mult de două milioane de oameni se găsesc la închisoare.)

Ajutoare de șomaj care nu se termină niciodată

Spre deosebire de America, în Germania ajutoarele de șomaj nu se termină niciodată. Nu numai asta, dar, ca parte a sistemului lor de securitate socială, toți șomerii continuă să beneficieze de asigurare medicală, la fel ca și familiile acestora.

În sistemul ajutoarelor de șomaj din Germania, atunci când „ajutorul de șomaj 1” se termină, urmează „ajutorul de șomaj 2” (Arbeitslosengeld II), cunoscut popular sub numele de HartzIV. Acesta din urmă, nu este întrerupt niciodată. Șomerii continuă să beneficieze de contribuții pentru pensie. Primesc și alte tipuri de asigurare acoperite de către stat. Cum vă puteți imagina, numărul estimat de două milioane de americani, care nu au avut vreo primă de acest Crăciun, ar fi o chestiune de groază pentru europeni, pe lângă faptul că guvernul SUA nu furnizează niciun fel de asigurare medicală șomerilor americani. Europenii obișnuiți privesc asta cu neîncredere și dezgust.

Într-un alt articol, Spiegel se îndepărtează de statistici și povestește despre Pam Brown, care personifică ceea ce va fi de acum cunoscut drept noul sărac american (nouveau american poor). Pam Brown a fost asistent executiv pe Wall Street, iar declinul șocant al acesteia a devenit parte a poveștii americane:

Societatea americană se destramă. Milioane de oameni și-au pierdut slujbele și au alunecat în sărăcie. Printre aceștia, pentru prima oară, se găsesc multe familii din clasa de mijloc. Iat-o pe Pam Brown din New York, a cărei viață s-a schimbat peste noapte. Criza a prins-o nepregătită. ‘A fost îngrozitor,’ își aduce aminte Pam Brown. ‘Peste noapte m-am trezit de partea greșită a gardului. Nu mi-am imaginat niciodată că așa ceva mi s-ar putea întâmpla. Am devenit foarte deprimată.’ Brown stă într-un restaurant ieftin de pe West 14th Street în Manhattan, amestecându-și cafeaua de $1,35. Asta este tot ceea ce comandă, este prea târziu pentru mic dejun și prea devreme pentru prânz. Totodată, trebuie să-și economisească banii. Până la începutul anului 2009, Brown era asistent executiv pe Wall Street, câștigând mai mult de $80.000 pe an, trăind într-o casă cu șase dormitoare, cu cei trei fii ai săi. Astăzi, este șomeră pe termen lung și trebuie să se descurce într-o garsonieră micuță din Bronx.”

Este important de remarcat faptul că nicio țară din Uniunea Europeană nu utilizează bonurile de masă pentru a-și umili cetățenii dezavantajați, la coada de la casieria băcăniei. Chiar mai rău, este faptul că nici măcar alocația în bonuri de masă, nu furnizează suficientă mâncare pentru familiile fără serviciu din America. Așa că, destul de des, se întâmplă ca media europeană să informeze că unele dintre aceste familii mănâncă din tomberoanele de gunoi.

Pentru Pam Brown, iarna trecută a fost cea mai rea. Într-o zi a rămas fără mâncare și a trebuit să caute prin tomberoane. A căzut într-o depresie cumplită. […] Pentru mulți, ca Brown, căderea este o odisee kafkiană, o umilință greu de înțeles. Ajutorul nu se întrezărește: guvernul și societatea lor i-au abandonat.”

Pam Brown și copiii săi au fost lăsați, într-un mod tulburător și greu de priceput, să cadă până jos de tot. Cea mai bogată țară din lume devine imorală atunci când cineva precum Pam Brown și copiii acesteia trebuie să caute prin gunoi pentru a mânca, abandonați cu o indiferență crudă de către guvernul american. Oamenii, precum Pam Brown, s-au trezit deposedați de bunurile lor datorită acțiunilor banditești ale elitei baronilor acțiunilor de pe Wall Street.

Foamete în țara lui Big Mac

Un titlu șocant al unui ziar elvețian (Berner Zeitung) se intitulează “Hunger im Land des Big Mac.” Deși articolul este în limba germană, fotografiile fac cât o mie de cuvinte și nu au nevoie de traducere. Având în vedere faptul că Elveția a eliminat practic foametea, cum credem noi, ca americani, că vor privi aceștia aceste imagini, la care aparent populația Americii este insensibilă?

Poate că, singura cale de a ne aminti cum arată cu adevărat America, este să ne vedem prin ochii altora.

8 responses to “Uriașul cu picioare de lut

  1. Cristina 20/05/2011 la 21:52

    Socialism, socialism, o sa dispari vreodata?

    • Zalmoxys 21/05/2011 la 18:05

      Capitalismul este perimat și muribund. În curând, o nouă ordine socială va răsări, una inspirată de socialism. În pofida imensului aparat de propagandă occidental, socialismul chiar era răspunsul. Însă, nu socialismul de tip sovietic, ci un amestec între socialism și capitalism. Unul în care principalele sectoare economice (precum cel energetic) să fie controlate de către stat și să nu aparțină unor indivizi interesați doar de profit. Timpul va dovedi că am dreptate, iar capitalismul va sfârși, într-un fel sau altul. Fie și într-o baie globală de sânge. Cei care promovează capitalismul, pe principiul că oamenii nu sunt egali, sunt animale, punct. Dacă suntem într-o junglă, atunci hai să abandonăm legile care-i protejează pe cei bogați și să ne sfâșiem între noi. Să respectăm legile naturale și cel mai puternic să fie cu adevărat cel mai puternic, nu un nevolnic ascuns în spatele unei armate de sclavi imbecili.

      • Cristina 21/05/2011 la 22:16

        Nu stiu ce ai citit despre capitalism, dar capitalismul spune ca oamenii sint egali, socialismul crede ca unii oameni sint mai egali ca altii.

        Cine se cred cei care promoveaza socialismul? De ce au ei impresia ca au dreptul sa spuna altora cum sa traiasca? De ce ii treateaza pe semenii lor ca pe niste animale?

        Da-mi exemplu de o tara socialista in care oamenii sint liberi si o duc bine? Socialismul este o utopie.

  2. Zalmoxys 22/05/2011 la 17:24

    Nu am citit despre capitalism, am experimentat pe propria piele. Chestiunea cu egalitatea este cea mai mare minciună a capitalismului. În capitalism, oamenii nu se nasc NICIODATĂ egali. Ce egalitate poate fi între nou-născutul unei familii cu sânge albastru sau violet și între nou-născutul unei familii aflate la limita subzistentei? Vei spune că acel copil sărac poate ajunge departe învățând. Însă, este cam dificil să înveți, atunci când ești anemic de la lipsa de hrană. Sau când nu știi pe unde să te ascunzi, când tatăl tău idiot vine acasă mort de beat și pus pe scandal. Nu-mi veni cu astfel de povești, clocite de mințile bolnave ale strategilor elitei globale. Cred că am spus deja că nu socialismul de tip sovietic este soluția, ci un amestec între socialism și capitalism. Citește mai cu atenție. Un astfel de exemplu de succes nu există, datorită grijii avute de țările capitaliste puternice. Însă, teoria aplicată corect nu poate da greș, atâta vreme cât se previne apariția partidului unic și a dictaturii. Vei vedea, în următorii 30-40 de ani, capitalismul va suferi transformări structurale majore. Stăm pe un butoi cu pulbere, iar oamenii se vor trezi, într-o zi.

    • Cristina 22/05/2011 la 21:21

      Da, cred ca capitalismul va suferi transformari majore, pentru ca elita lumii, ONU si celelalte organizatii vor puterea suprema.

      In capitalism toti sint egali in oportunitati. In socialism toti sint egali rezultate. O mare diferenta. Ce egalitate este intre emigrantii care nu stiu limba si nu au pe nimeni sa-i ajute si aceia nascuti si crescuti in tara respectiva? Au aceleasi oportunitati. Dar nu, socialistii nu vor spune nimanui ca sint responsabili pentru propria viata, ci vor sa depinzi de ei. Le place sa te duci cu mina intinsa si sa te milogesti de ei. Nu am spus nimic despre socialismul sovietic, citeste mai cu atentie. Da-mi ce fel de exemplu socialist vrei tu. Daca socialismul este asa de bun, de cei ai vrea sa-l amesteci cu ceva care spui ca este stricat, capitalismul?

      Si tot nu ai raspuns: Cine se cred cei care promoveaza socialismul? De ce au ei impresia ca au dreptul sa spuna altora cum sa traiasca?

      Daca eu vreau ca toata munca mea s-o impart doar cu familia mea? Daca nu vreau sa tin in spate paraziti? Socialismul este dusmanul libertatii.

  3. nemonavicusrino 11/07/2011 la 16:38

    Cred ca omenirea a experimentat destule retete pentru a intelege ca nici un model nu poate da rezultate fara o educatie corecta si completa, fara o exprimare a moralitatii, in cele mai simple moduri. Este oarecum de la sine inteles, faptul ca suntem animale in sensul pur al cuvintului, dar pretentia ca ne-am ridicat peste acest prag implica imediat atenuarea sau chiar anularea acestei idei. Numai lluptind impotriva acestei animalitati inascute, printr-un program pe temen lung (cel putin 7-8-10 generatii), putem incepe sa speram ca e posibil sa ajungem la un punct de unde putem ridica o societate echitabila, constienta de faptul ca oamenii nu sunt obiecte cu calitati punctuale ci indivizi cu deprinderi multiple si diverse. Numai cautind sa ne gasim echilibrul in societate aducindu-ne la maxim aportul fara a cauta neaparat acumulare de bogatii si provizii care altora le lipsesc prin simpla conjunctura (se indoieste cineva ca triburile bosimane nu muncesc destul sa produca necesarul zilnic de hrana ? exemple ar putea fi mult mai multe). Ce ma intereseaza pe mine de triburile bosimane veti spune ? Tocmai faptul ca nu ne prea intereseaza ne-a facut sa ajungem in postura de CEL MAI RAU SI CRUD ANIMAL DE PE PLANETA, .

    Resursele planetei sunt strinse de citiva miliardari, pe baza simplului fapt ca au puterea fizica si conjuncturala, nu pe baza necesitatilor. Cei ce sunt lenesi nu vor primi de la cei muncitori, dar vor avea posibilitatea sa munceasca si sa isi cistige exiswtenta. Insa in lumea aceasta barbara, drepturile generale asupra proprietatii sunt concentrate in mina statului sau a citorva firme ce au concesionate zone uriase din planeta …intrebarea etse pe baza carui drept ? Vezi de curiozitate si urmatorul link despre PAMINTENI SI CE INSEAMNA A FI PAMINTEAN

  4. Ionut 12/07/2011 la 02:53

    @Cristina

    „Daca eu vreau ca toata munca mea s-o impart doar cu familia mea? Daca nu vreau sa tin in spate paraziti?”
    As putea trage concluzia ca si noi, romanii, traim inca in socialism. Intr-adevar, in starea in care ne gasim acum, cei care inca mai muncim tinem in spate daca nu paraziti, un sistem bolnav. Suntem niste prizonieri. Sunt relativ mic, nu am prins comunismul insa cred ca principala diferenta (in afara de libertatea de exprimare) intre „atunci” si „acum” consta in posibilitatea de a „fugi” din tara ta.
    Intrebare: Exista vreun regim capitalist in lumea asta in care toate roadele muncii tale sa-ti revina in totalitate?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: