Esse est percipi

Vox clamantis in deserto

Cheltuielile fricii

* Articol publicat în două părți, la datele de 16 septembrie și 21 septembrie 2010, pe Vox Clamatis in Deserto.

Cheltuielile militare globale se ridică la $1,5 trilioane în cheltuieli anuale la prețurile curente pentru anul 2009 și sunt în creștere în ultimii ani.

Rezumând o serie de detalii din capitolul 5 al documentului 2010 Year Book on Armaments, Disarmament and International Security for 2008 al Stockholm International Peace Research Institute (SIPRI):

* Cheltuielile militare globale în 2009 au atins $1,531 trilioane;
* Aceasta reprezintă o creștere de 6% în termeni reali față de 2008 și de 49% față de anul 2000;
* Aceasta corespunde unui procent de 2,7% din PIB-ul mondial, adică aproximativ $225 pentru fiecare persoană din lume;
* Statele Unite, cu bugetul său masiv de cheltuieli, este principalul factor determinant al tendinței mondiale actuale, iar cheltuielile sale militare se ridică la aproape jumătate din totalul mondial, la nivelul de 46,5% din cheltuielile globale.

SIPRI a comentat în trecut creșterea concentrării cheltuielilor militare, adică faptul că un număr redus de țări cheltuie cei mai mulți bani. Această tendință a continuat și în anul 2009. De exemplu:

* 15 țări cu cele mai mari cheltuieli reprezintă peste 82% din total;
* Statele Unite dețin 46,5% din totalul mondial, urmate de China (6,6%), Franța (4,2%), Marea Britanie (3,8%) și Rusia (3,5%).

Cheltuielile militare sunt concentrate în America de Nord, Europa și în Asia:

Cheltuieli în creștere înaintea și chiar în timpul crizei economice globale

Criza globală financiară și economică a determinat multe națiuni să-și reducă cheltuielile publice (lovind deseori sectoarele care nu sunt responsabile pentru criză), dar cheltuielile militare au crescut. Cum se justifică acest lucru?
Trebuie remarcat faptul că înainte de criză, multe țări se bucurau fie de creștere economică, fie de accesul mult prea ușor la creditare, fără a ști ce urmează să se întâmple.
O combinație de factori explică creșterea cheltuielilor militare din ultimii ani, înaintea crizei economice:

* Obiectivele de politică externă
* Amenințări reale sau posibile
* Conflicte armate și operațiuni de menținere a păcii
* Disponibilitatea resurselor economice

Ultimul punct se referă la țări cu o dezvoltare rapidă, precum Cina și India, care au înregistrat un boom economic în ultimii ani. În plus, prețurile ridicate și în continuă creștere pentru minerale și combustibili fosili (cel puțin până recent) au permis unor țări să cheltuiască mai mulți bani pentru armată.
China, pentru prima oară, a ajuns pe locul 2 în lume la cheltuieli militare în anul 2008.
Dar, chiar și în anul 2008, în zorii crizei financiare și cu toate tăierile de cheltuieli guvernamentale, armatele lumii au cheltuit mai mult. Cum se justifică acest lucru? SIPRI oferă o serie de observații:
Statele Unite au condus creșterea cheltuielilor militare, dar nu au fost singure în această cursă. Dintre țările pentru care există date disponibile, 65% și-au mărit cheltuielile militare în 2009. Creșterea a fost mai pronunțată în cadrul economiilor mari, atât dezvoltate cât și în curs de dezvoltare: 16 dintre statele G20 au înregistrat o creștere a cheltuielilor militare în termeni reali în 2009.”[— Sam Perlo-Freeman, Olawale Ismail and Carina Solmirano, Military Expenditure PDF formatted document, Chapter 5, SPIRI Yearbook, June 2010, p.1]

Totuși, există o serie de nuanțe, care pot explica asta, afirmă SIPRI:

* Unele națiuni, precum China și India nu au înregistrat scădere economică ci s-au bucurat de o creștere substanțială
* Majoritatea țărilor dezvoltate și-au mărit cheltuielile publice pentru a lupta cu recesiunea prin stimularea economiei. Cheltuielile militare au urmat și ele această tendință generală de creștere a cheltuielilor publice.
* Interesele geopolitice și strategice pentru menținerea puterii: “creșterea cheltuielilor militare pentru SUA, singura superputere, precum și pentru celelalte puteri majore sau în devenire ca Brazilia, China, Rusia și India, pare să reprezinte o alegere strategică în cadrul obiectivului pe termen lung al acestora de obținere sau menținere a influentei globale și regionale; obiectiv la care nu pot renunța, nici măcar în momentele economice dificile”, adaugă SIPRI.

Prin contrast, “atunci când vine vorba de țări mici – fără astfel de ambiții și, mai important, fără resursele necesare pentru a susține astfel de deficite bugetare ridicate — multe au redus cheltuielile militare în 2009, mai ales în Europa Centrala și Răsăriteană.” (Perlo-Freeman, Ismail and Solmirano, p.1 – 2)

Resursele naturale au alimentat cheltuielile militare și importurile de armament în țările în curs de dezvoltare. Creșterea prețurilor petrolului înseamnă venituri mai mari pentru țările exportatoare.
În raportul din 2006, SIPRI remarca faptul ca Algeria, Azerbaidjan, Rusia și Arabia Saudita au putut să-și mărească cheltuielile militare datorită creșterii veniturilor obținute de pe urma petrolului și gazelor naturale.
De asemenea, “China și India demonstrează o creștere susținută a cheltuielilor militare și contribuie la creșterea cheltuielilor militare globale. În termeni absoluți, cheltuielile curente ale acestora constituie doar o fracțiune din cele ale Statelor Unite. Creșterea cheltuielilor acestora este legată strict de creșterea economică.”

Cheltuieli pentru pace vs. cheltuieli pentru război

Într-un raport similar din 2004, SIPRI observa că, “Există o diferență uriașă între sumele pe care țările lumii sunt dispuse să le aloce pentru cheltuielile militare, pentru asigurarea securității și menținerea statutului de puteri globale sau regionale, pe de o parte, și sumele pentru reducerea sărăciei și promovarea dezvoltării economice, pe de altă parte.”

Într-adevăr, comparați cheltuielile militare cu bugetul alocat ONU:

ONU și toate agențiile sale cheltuie aproximativ $30 miliarde pe an, adică aproximativ $4 pentru fiecare locuitor al lumii. Aceasta este o sumă foarte mică, prin comparație cu bugetele majorității guvernelor și reprezintă mai puțin de 3% din cheltuielile militare globale. Totuși, de aproximativ două decenii, ONU a întâmpinat dificultăți financiare și a fost forțată să reducă sau să anuleze programe importante în toate regiunile, chiar dacă au apărut probleme noi. Multe state membre nu și-au plătit obligațiile și și-au redus donațiile la fondurile ONU. La data de 31 octombrie 2009, datoriile țărilor membre depășeau $829 milioane, Statele Unite datorând 93% din această sumă.”[— UN Financial Crisis, Global Policy Forum]

Într-o perioadă de criză economică, companii gigant din domeniul apărării, precum Boeing, EADS, Finmeccanica sau Northrop Grumman se bucură de o creștere substanțială a veniturilor provenite de la țările care își măresc cheltuielile militare.
Aproximativ $2.4 trilioane sau 4.4% din economia globală sunt „dependente de violență,” potrivit Global Peace Index, cu referire la „industriile care crează sau administrează violența” – sau industria apărării
.” [— Jorn Madslien, The purchasing power of peace, BBC, June 3, 2009]

Global Peace Index încearcă să cuantifice valoarea păcii și să clasifice țările pe baza a 20 de indicatori, folosind atât date cantitative, cât și calitative, dintr-o varietate de surse. Iată un clasament sumar al ultimului lor raport:

(Țările aflate pe primele locuri în indexul global al păcii erau Noua Zeelandă, Danemarca, Norvegia, Islanda, Austria, Suedia, Japonia, Canada, Finlanda și Slovenia.)

Cheltuielile militare ale SUA

Statele Unite este fără îndoială cea mai mare putere militară a lumii. Valoarea cheltuielilor sale militare constituie principiul determinant al cheltuielilor militare globale. În general, cheltuielile militare americane au fost în creștere. Creșterile recente sunt atribuite așa-numitului War on Terror și invaziilor din Afganistan și Irak, dar bugetul militar american se găsea în creștere și înainte de acestea.

De exemplu, Christopher Hellman, un expert în domeniul analizei bugetului militar observa în „The Runaway Military Budget: An Analysis,” (Friends Committee on National Legislation, March 2006, no. 705, p. 3) că cheltuielile militare au fost în creștere încă din 1998, dacă nu mai devreme.

Laicie Olson, de la Center for Arms Control furnizează cifre în această privință începând din 2001 până la proiecțiile bugetare pentru 2011, arătate aici:

* Declinul observat pe grafic se datorează reducerii intensității conflictului din Irak și redesfășurării din Afganistan.
* Cifrele pentru 2011 sunt preliminare și nu includ programele pentru armele nucleare.

De ce sunt cifrele de mai sus referitoare la cheltuielile SUA mult mai mari decât cele anunțate pentru buget de către Departamentul Apărării?
Din nefericire, cifrele bugetului pot fi puțin încurcate. De exemplu, bugetul pentru un an fiscal cere ca sumele privind cheltuielile militare ale SUA să nu includă cifrele pentru misiuni de luptă (care sunt suplimentare, fiind cerute și aprobate separat de către Congres). Bugetul pentru armele nucleare cade în sarcina Departamentului Energiei, iar pentru anul 2010 a fost de aproximativ $25 miliarde.
Costul războiului (Irak și Afghanistan) a fost unul ridicat în timpul administrației Bush. Christopher Hellman și Travis Sharp observă, cu referire la cheltuielile pentru anul fiscal 2010 prevăzute de Pentagon, faptul că “Congresul a aprobat deja aproape $700 miliarde în fonduri suplimentare pentru operațiunile din Irak și Afganistan și o sumă de $126 miliarde pentru anul fiscal 2008 se află încă pe masa Senatului și Camerei Reprezentanților.”

Mai mult, alte costuri precum îngrijirea veteranilor, pregătirea militară și operațiunile secrete s-ar putea afla în subordinea altor departamente și ar putea beneficia de sume separate. Oricum, prin comparație cu restul lumii, cifrele bugetului militar american sunt “uluitoare.”

Cheltuielile militare ale SUA vs. restul lumii

Folosind datele de la SIPRI privind cheltuielile militare, coroborate cu cifrele de la Center for Arm Control, putem observa următorul grafic:

Comentând cu privire la datele anterioare, Chris Hellman, observa că atunci când sunt ajustate cu inflația și însumate cu cheltuielile pentru armele nucleare, sumele cheltuite de Pentagon pentru anul 2007 depășesc media cheltuită în timpul Războiului Rece, pentru o armată care este cu o treime mai mică decât acum ceva mai mult de un deceniu.
În general, comparativ cu nivelurile din timpul Războiului Rece, sumele cheltuite pentru bugetele militare de către majoritatea națiunilor s-au redus. De exemplu, cheltuielile militare globale au scăzut de la $1,2 trilioane în 1985 la $809 miliarde în 1998, deși din 2005 au crescut din nou la peste $1 trilioane. Cheltuielile Statelor Unite, până în 2009, au fost mai reduse față de era Războiului Rece, dar au fost totuși aproape de acel nivel.

Bugetul militar al SUA vs. alte priorități ale SUA

Suporterii cheltuielilor militare americane ridicate argumentează deseori ca utilizarea dolarului SUA pentru calcul nu este o măsură corectă, ci în schimb cheltuielile ar trebui raportate la PIB, iar cifrele oferite pierd din vedere faptul că SUA furnizează stabilitate globală cu cheltuielile sale ridicate și permite altor națiuni să evite astfel de cheltuieli ridicate.
Cu toate că majoritatea celor afirmate mai sus sunt despre cheltuielile SUA, acestea sunt relevante și pentru alte națiuni.
Ar trebui să fie cheltuielile militare legate de PIB?

Chris Hellman argumentează că PIB-ul nu este o metodă potrivită de a măsura necesarul sumelor ce trebuie alocate bugetului militar al SUA:

Legarea cheltuielilor militare de PIB este un argument folosit frecvent de către suporterii bugetelor militare ridicate. Comparând cheltuielile militare (sau orice alte cheltuieli) cu PIB-ul obții răspunsul la întrebarea cât de mare este povara pusă de astfel de cheltuieli asupra economiei americane, dar nu afli nimic despre cum afectează contribuabilii americani acest buget militar de $440 miliarde. Economia SUA poate suporta cheltuieli militare ridicate, dar întrebarea este acum dacă acest nivel curent al cheltuielilor militare este necesar și dacă aceste fonduri sunt folosite pentru prioritățile adecvate. Mai mult, astfel de comparații sunt făcute numai când economia este sănătoasă. Este improbabil faptul ca persoanele care susțin că bugetul militar să fie o anumită parte din PIB vor continua să facă asta atunci când economia este în recesiune, iar cheltuielile militare vor fi tăiate drastic.” [— Chris Hellman, „The Runaway Military Budget: An Analysis,” Friends Committee on National Legislation, March 2006, no. 705, p. 3]

De când Hellman a scris cele de mai sus, a apărut criza financiara globală, care a pornit din SUA și s-a răspândit în întreaga lume. Hellman ar putea fi surprins de faptul că există și astăzi propuneri serioase de legare a cheltuielilor militare de PIB. Chiar în 2010, unii senatori și reprezentanți americani au introdus propuneri, cerând ca 4% din PIB să fie alocat bugetului militar (fără a include sumele „suplimentare” pentru război).

Cheltuielile militare ale SUA ajută alte țări să nu cheltuie sume mari pentru apărare?

Unii afirmă că nivelul ridicat al cheltuielilor SUA permite altor națiuni să cheltuiască mai puțin. Dar această viziune pare să schimbe ordinea evenimentelor istorice:

* În timpul Războiului Rece cheltuielile militare ridicate erau ceva obișnuit în lume.
* Cheltuielile au fost reduse de către unele țări europene și asiatice la sfârșitul Războiului Rece, nu pentru că națiunile s-au simțit protejate de către SUA, ci deoarece au perceput faptul că amenințarea globală datorată Războiului Rece s-a diminuat și pur și simplu aceste cheltuieli ridicate nu mai erau necesare; globalizarea comerțului trebuia să vestească apariția unei noi ere a păcii.
* Numai Statele Unite, singura superputere globală rămasă, au menținut un buget mare pentru armată. Mulți au afirmat că acest fapt s-a datorat dorinței de întărire a poziției de singură superputere și că a fost „complexul militaro-industrial” american cel care a convins publicul larg să mențină aceste cheltuieli.
Imperiile din trecut și-au justificat poziția ca fiind benefică pentru lume. Statele Unite nu fac excepție.

Cu toate acestea, dacă această hegemonie globală și stabilitate chiar înseamnă stabilitate, pace și prosperitate pentru întreaga lume (sau pentru cea mai mare parte a acesteia) este un fapt subiectiv.
Așa cum arată indexul global al păcii din prima parte, cheltuielile militare uriașe nu au dus la obținerea păcii globale.
Din ce în ce mai multe țări puternice au urmărit o serie de politici care au contribuit la adâncirea sărăciei și, uneori, chiar la răsturnarea unor democrații funcționale în favoarea unor dictaturi sau a unor democrații mai „maleabile.” De exemplu, Osama Bin Laden a făcut parte dintr-o grupare de militanți islamiști pregătiți și finanțați de SUA să lupte împotriva Uniunii Sovietice. Bineînțeles, astăzi acești extremiști își asumă tot meritul pentru înfrângerea sovieticilor din Afganistan, fără să recunoască faptul că aceasta nu ar fi fost posibilă fără „Marele Satan,” fostul prieten devenit inamic.

Pentru cei care sperau că lumea își va reduce cheltuielile militare, SIPRI avertizează că “în vreme ce invadarea Irakului a servit poate ca un exemplu pentru alte state cu arme de distrugere în masă, ar putea avea efectul invers, unele țări sporindu-și arsenalurile, aceasta fiind singura cale pentru a preveni schimbarea cu forța a regimului.”

4 responses to “Cheltuielile fricii

  1. daurel 17/04/2011 la 11:00

    Sunt mai multe teorii; SUA aplica teoria descurajarii: adica trebuie sa se stie ca orice invazie va fi pedepsita; a aplicat-o cu succes cand l-a scos pe Sadam din Kuweit; SUA nu reuseste sa inlature dictatorii, insa asta-i alta poveste…Unele popoare prefera dictara…

  2. zoltan 02/05/2011 la 08:22

    Inteesant.
    Aceasta e realitatea crea de fapt ne inconjoara, insa sunt multi care nu realizeaza. Nu sunt naiv, ci realist.

    Felicitari pentru articol.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: