Esse est percipi

Vox clamantis in deserto

China și o nouă ordine mondială

* Articol publicat la data de 2 iunie 2010, pe Vox Clamantis in Deserto.

Criza financiară globală a dezvăluit fisuri în cadrul ordinii mondiale, mai ales în cazul Chinei aflate în plină ascensiune.
De mulți ani, principala întrebare strategică privind China a fost dacă, pe măsură ce aceasta va crește economic, militar și politic, va îmbrățișa ordinea mondială de după al Doilea Război Mondial: tratatele, instituțiile multilaterale și normele dezvoltate sub conducerea Statelor Unite. Răspunsul este NU. China nu se va adapta la actuala ordine mondială.
În ultimii 30 de ani creșterea economiei chineze a ridicat 300 de milioane de oameni în așa-numita clasă de mijloc. Cele 1,3 miliarde de locuitori furnizează mână de lucru ieftină și constituie o potențială piață de consum imensă. Recent, China a depășit Germania devenind cel mai mare exportator al lumii. O mare parte a datoriei externe a Statelor Unite este către China.
Criza financiară globală a lovit Statele Unite, Europa și majoritatea țărilor planetei. Între timp, economia Chinei continuă să crească la o rată de aproape două cifre. Acest lucru a întărit convingerea Chinei că sistemul său de economie de piață, controlată strict de structurile politice și civile, este superior piețelor libere și societăților deschise.

Costurile enorme pe care le plătește America pentru conflictele din Irak și Afganistan și viitorul nesigur al acestora au consolidat șovăiala Chinei de a participa la operațiuni militare de acest gen. Chinezii văd puterea Americii erodată, în vreme ce ei continuă să se întărească.

În timp ce încrederea liderilor chinezi, chiar aroganța, față de lumea exterioară crește, aceștia sunt destul de nesiguri. Susan Shirk scria în cartea sa „China: Fragile Superpower” că, “Liderii Chinei sunt obsedați cu ceea ce ei numesc ‘stabilitatea socială’, cu alte cuvinte, prevenirea unei revolte la scară largă ce ar putea doborî regimul comunist.” Toate regimurile autoritare au aceleași temeri, dar creșterea economică rapidă a Chinei a creat neliniști acute.
Liderii chinezi au și motive de îngrijorare. În timp ce 300 de milioane de chinezi beneficiază de pe urma miracolului economic, un miliard au rămas în spate. Iar acești chinezi, de regulă din zonele rurale, sunt din ce în ce mai conștienți de aceste inechități economice. În plus, există numeroase nemulțumiri în creștere legate de problemele sociale ca poluarea crescută, corupția, șomajul, calitatea slabă a serviciilor medicale, siguranța alimentară, seceta, securitatea la locul de muncă, cenzura internetului și altele. În China au loc demonstrații de protest în fiecare zi.
Pentru a combate nemulțumirile sociale, liderii Chinei controlează strict societatea civilă, monitorizează și cenzurează știrile, limitează accesul la internet și demonstrațiile publice. Potrivit ziarului din Hong Kong, Ming Pao, China “are 21 de milioane de oameni care lucrează în domeniul securității publice, dintre care trei milioane formează armata populară, cea mai mare forță militară a lumii.”

Progresul economic al Chinei depinde de neprovocarea Statelor Unite. Aceasta are nevoie de accesul pe piața americană de consum, de tehnologie și de investiții. În timp ce multe griji ale Statelor Unite – precum capacitățile nucleare ale Iranului sau genocidul din Darfur – sunt prea puțin interesante pentru Beijing, China face eforturi diplomatice deosebite pentru a evita izolarea internațională. China împărtășește o serie de interese cu comunitatea internațională. Atunci când este nevoie, China se alătură ONU într-o serie de acte simbolice, precum sancțiunile împotriva Iranului.
Pentru liderii autoritari ai Chinei, interesați de menținerea poziției lor privilegiate, astfel de tactici de cooperare cu Statele Unite și comunitatea internațională par rezonabile. Între timp, economia chineză continuă să crească, iar aceștia speră să obțină mai multă stabilitate socială internă pe măsură ce rolul și puterea Chinei pe plan mondial crește.

China prezintă o viziune alternativă pentru ordinea mondială. Este o viziune de fortificare a suveranității, mai degrabă decât un multilateralism colectiv, de cooperare într-o lume plată, în care valorile, mișcările sociale și tranzacțiile financiare depășesc granițele statale. Ceea ce se întâmplă în Tibet, Taiwan și cu cenzura internetului privesc Beijingul și numai Beijingul.
Este o viziune a asistenței pentru dezvoltare condusă numai de prioritățile economice ale țării donatoare, nestânjenită de obstacole enervante precum gradul de respectare a drepturilor omului ale țării beneficiare. Este o lume în care organizațiile internaționale acționează conform dorințelor puterii americane. Elita politică și intelectuală chineză se află în căutarea unei ordini mondiale structurate după chipul și asemănarea Chinei, nedorind să se integreze într-un sistem construit de Statele Unite și Europa.

Mark Leonard scria în cartea sa „What Does China Think?” că, “Emanciparea Chinei față de Occident a creat o alternativă, o cale non-occidentală pe care restul lumii s-o urmeze… contestând influența occidentală în Africa, Asia, Orientul Mijlociu, America Latină și fosta Uniune Sovietică cu un model diferit de globalizare.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: