Esse est percipi

Vox clamantis in deserto

România și Ucraina – similaritățile a două “revoluții colorate”

* Articol publicat la data de 6 mai 2010, pe Vox Clamantis in Deserto.

În noiembrie 2004, au avut loc alegeri prezidențiale atât în România cât și în Ucraina, iar învingătorii au fost candidații opoziției portocalii. Au fost câteva săptămâni de proteste stradale în iarna rece ucrainiană pentru Viktor Iușcenko, care în final au inversat rezultatul oficial al unui prim tur controversat care-l dădea învingător pe Viktor Ianukovici, protejatul Kremlinului. A fost o prezență masivă, informații în media despre fraude și exemplul Ucrainei vecine care l-au adus pe Traian Băsescu la putere, deși alegerile parlamentare au fost câștigate de PSD. La fel ca în Ucraina, alianța lui Băsescu a fost formată de două partide – Partidul Democrat (al lui Băsescu) și Partidul Național Liberal (partidul premierului Călin Popescu Tăriceanu). La fel ca în Ucraina, unde premierul Iulia Timoșenko nu a interpretat aceeași partitură ca președintele, prim-ministrul României l-a demonizat pe președinte și a preferat să coopereze cu opoziția de stânga, eliminându-și foștii aliați, Partidul Democrat, de la guvernare.

Deși, după primul tur de scrutin, desfășurat pe 28 noiembrie 2004, candidatul partidului de guvernământ, Adrian Năstase, avea prima poziție cu peste 40% din voturi, două zile mai târziu, candidatul opoziției, Traian Băsescu pretindea că procesul electoral a fost falsificat, cerând anularea alegerilor parlamentare și prezidențiale. Astfel, al doilea tur de scrutin a avut loc în condiții tensionate, acuzațiile de fraudă fiind la ordinea zilei.
Similaritățile frapante cu procesul electoral din Ucraina nu se opresc aici, cele două partide, cel de guvernământ și, respectiv, alianța opoziției folosesc aceleași culori, albastru, respectiv portocaliu, ridicându-se astfel un semn de întrebare asupra protagoniștilor adevărați din spatele scenariului psihologic ai cărui cobai au fost electoratul românesc și cel ucrainean.

Aici intervine factorul George W. Bush și geo-strategia Americii. O copie moștenită a „revoluțiilor de catifea,” aplicată cu succes de George H.W. Bush în urmă cu 15 ani, este încercată de Bush Jr, tocmai sub ochii perplecși ai „revoluționarilor” din 1989, care, nu cu mulți ani în urmă, au experimentat același scenariu, Bush cel mic recurgând la același contraatac: luptându-se cu inamicul sovietic în curtea acestuia.
Ucraina, un pion cheie al Rusiei din punct de vedere economic și politic, a devenit astfel un câmp de luptă între “forțele democratice” ale coaliției pro-americane a lui Iușcenko și așa-zișii “rebeli”, suporterii Rusiei reprezentați de Ianukovici.

Numitorul comun al țărilor din estul Europei, cu câteva excepții, în cei 15 ani scurși de la prima revoluție de catifea din 1989 până la cea de-a doua din 2004, au fost mafia, corupția, oligarhia și sărăcia.
Cu multă îndemânare, Statele Unite au folosit această situație existentă pentru a crea o strategie de atac în toți acești ani, care a reprezentat o armă puternică de manipulare.
Pe baza zicalei „speranța moarte ultima,” de fiecare dată când Statele Unite au avut nevoie de o schimbare a structurilor politice din fostele state comuniste, care au devenit un câmp de bătălie între SUA și Rusia, au utilizat acest as din mânecă: lupta împotriva corupției. America i-a manipulat pe oamenii simpli, profitând de plângerile și nemulțumirile lor pentru a îndepărta guverne care se dovedeau reacționare la cererile SUA în chestiuni economice și politice.
Puținii bogați, o clasă de oligarhi “de hârtie,” fabricați cu un anumit scop, banii fiind direcționați în buzunarele acestora cu complicitatea Occidentului – indivizi învestiți cu putere economică și politică nelimitată – nu îndrăznesc să sufle vreun cuvânt împotriva unor manevre prin care SUA transformă teritoriile foștilor sateliți sovietici în baze NATO de intimidare a Rusiei.
Dar sărăcia nu este numai o armă de manipulare, este și un cerc vicios pe care nefericiții care au avut ghinionul să se nască în această parte a globului sunt condamnați s-o experimenteze.
Rata ridicată a șomajului și veniturile mici, care nu le permit oamenilor să trăiască decent, îi fac să ia drumul câmpurilor de luptă din Irak, Afganistan și din alte zone fierbinți, una dintre puținele moduri în care românii pot obține un serviciu plătit decent.
Atunci când vine vorba de corupție, Georgia este cel mai bun exemplu (deși, aici românii ar putea să obiecteze), un stat care, privit prin unghiul istoriei sale contemporane, ar putea reprezenta definiția termenului în sine.
Campioană a corupției, luptându-se cu o rată ridicată a sărăciei și șomajului în timpul mandatului lui Șevarnadze (fostul om de încredere al americanilor), Georgia a experimentat “Revoluția Trandafirilor”, care a avut loc după ce Șevarnadze a trecut de partea Rusiei, propulsându-l la putere pe Mihail Saakașvili, noul favorit al Americii.
Saakașvili este nimeni altul decât omul care a contribuit la proiectul prin care celebra conductă Baku-Tbilisi-Cehyan, care transportă petrolul din zona Mării Caspice, a fost construită ca să urmeze traseul dorit de americani.

Coincidența între evenimentele care au avut loc în toamna anului 2003 în Georgia și cele ulterioare din Ucraina și apoi din România, este faptul că îndepărtarea lui Șevardnaze și ascensiunea lui Saakașvili la putere s-au petrecut sub același scenariu al fraudei electorale.

Un alt lucru care merită a fi menționat este că evenimentele care au urmat alegerilor din Ucraina au fost orchestrate cu ajutorul și cu participarea acelorași figuri politice care au făcut posibile lanțul de lovituri de stat care au dus la dezintegrarea lagărului socialist în 1989.
Lech Walesa, Vaclav Havel și nimeni altul decât Mihail Gorbaciov, eminența cenușie pasivă a dezintegrării URSS, au declarat că Rusia nu trebuie să intervină în rezultatul alegerilor prezidențiale din Ucraina și că este “important ca procesul să se încheie în mod democratic.” Această declarație a venit după ce președintele Rusiei, Vladimir Putin și Boris Grîzlov, purtătorul de cuvânt al camerei inferioare a parlamentului rus, l-au felicitat pe Viktor Ianukovici pentru victoria sa în alegerile prezidențiale.

În ceea ce o privește pe România, Statele Unite nu au avut niciodată încredere în Ion Iliescu, omul cu tendințe sovietice care a condus țara 11 din cei 15 ani care au urmat revoluției anti-comuniste.
Iliescu, omul care a urmat ordinele SUA destul de corect, ca rezultat al promisiunilor făcute în 1990, nu a reușit să-și convingă stăpânii americani de bunăvoința sa, deoarece convingerile sale nu s-au potrivit cu modelul american “democratic” impus statelor ex-comuniste după 1989.
Statele Unite s-au temut că, încă atașat emoțional de modelul sovietic al Moscovei, Iliescu nu ar ezita să treacă de partea lui Putin, așa cum a și făcut-o, declarativ, de fiecare dată când a avut ocazia.
Un personaj educat, dar lipsit de personalitate ca Adrian Năstase – candidatul Partidului Social Democrat la alegerile prezidențiale – , umbrit de apropierea de duplicitarul Iliescu, nu era personajul „sigur” pe care și-l dorea America, în acest loc sensibil de pe harta Europei Răsăritene.
Graham Watson – un nume cheie al evenimentelor politice care au avut loc în Europa de Est și în același timp primul membru britanic din Parlamentul European din partea Partidului Liberal Democrat – a declarat că alegerile din Ucraina nu au îndeplinit standardele democratice și l-a acuzat de asemenea pe Günter Verheugen, pe 10 noiembrie, de amestec în procesul electoral din România, după ce comisarul german a declarat că speră să termine cei cinci ani de negocieri până pe 24 noiembrie, cu patru zile înaintea votului din România.

După votul din 28 noiembrie 2004, principalele agenții internaționale de știri au avut drept subiect afirmațiile lui Graham Watson despre corectitudinea procesului electoral din România, alături de declarații ale unor oficiali din SUA care indicau că alegerile din România au fost falsificate, ambele oferind încă o dovadă a scenariului american insuflat electoratului românesc cu scopul îndepărtării de la putere a lui Iliescu.
Unul dintre motivele îndepărtării lui Iliescu a fost și opoziția acestuia la politica SUA de atragere a României în conflictele purtate de americani și de stabilire a unei baze SUA în România. Astfel, sub conducerea marionetei americane, Traian Băsescu, aceste obiective au fost îndeplinite, trupele românești sporindu-și prezența în teatrele de operațiuni din Irak și Afganistan, având loc și amplasarea mult-doritei baze americane pe teritoriul României.

Rusia a încercat în permanență să răstoarne rezultatele „revoluțiilor colorate.” În Ucraina și în Kîrghîzstan a reușit. În Georgia și România a eșuat. Dar, în România a fost extrem de aproape. Victoria lui Traian Băsescu a fost una la limită și extrem de controversată, printre acuzații de fraude electorale. Factorul hotărâtor care a schimbat opinia electoratului a fost faimoasa vizită nocturnă a candidatului pro-rus, Mircea Geoană, la controversatul om de afaceri Sorin Ovidiu Vântu. Momentul a fost unul tulbure, motivele acestei acțiuni fiind necunoscute. Oligarhul, perceput ca un om apropiat de PSD, a avut un rol discutabil în câștigarea alegerilor din 2004 de către Traian Băsescu. Dar Sorin Ovidiu Vântu este un personaj cameleonic, acțiunile acestuia fiind rareori cunoscute de opinia publică, iar înțelesul acestora fiind de multe ori greu de perceput. Desigur, există și posibilitatea ca gestul să fi fost o greșeală, dar șansele ca Sorin Ovidiu Vântu să își saboteze neintenționat propriul candidat par mai degrabă infime. Oligarhul „roșu” nu face astfel de greșeli, decât dacă sunt în avantajul său.

Tabăra pro-rusă a primit un sprijin neașteptat din partea Partidului Național Liberal, partid considerat a fi în zona de influență americană. Schimbarea de optică a liberalilor s-a produs odată cu schimbarea taberelor de către omul de afaceri Dinu Patriciu. Vânzarea companiei Rompetrol de către Patriciu către compania de stat din Kazahstan, poartă amprentele FSB-ului; guvernul din Kazahstan fiind cunoscut ca un apropiat al Kremlinului. Astfel, apropierea bizară dintre PSD și PNL capătă dintr-odată sens, la fel ca și finanțarea de către Dinu Patriciu a ambelor partide. Reacția lui Traian Băsescu, de demonizare a lui Dinu Patriciu face parte din același tablou, Băsescu încercând astfel să le facă pe plac stăpânilor săi de peste ocean, lovindu-l pe cel care a îndrăznit să-i trădeze pe americani. Vizita lui Mircea Geoană la Moscova, de la începutul anului 2009, trebuie văzută și ea în același context. De asemenea, tot aici se încadrează și absența unor atacuri la adresa Rusiei din partea PNL, precum și ieșirile lipsite de diplomație ale lui Traian Băsescu împotriva Rusiei. România este un câmp de bătălie între Statele Unite și Rusia, iar acestea încearcă prin toate mijloacele aducerea candidaților preferați la putere.
Apartenența la tabăra americană nu înseamnă însă și garanția că personajul respectiv este unul „bun.” Stratele Unite și-au urmărit întotdeauna îndeplinirea propriilor obiective, chiar dacă asta a însemnat susținerea unui regim dictatorial, imoral sau corupt.
România a avut ghinionul de se afla într-o zonă unde interesele imperiilor vremii s-au intersectat întotdeauna. Acum, a venit rândul Statelor Unite și a Rusiei să-și dispute influența în spațiul carpato-danubiano-pontic. Faptul că, datorită acestei lupte, poporul român este privat de un guvern legitim, independent de forțe străine, nu constituie un factor de interes pentru SUA. Atâta timp cât democrația aparentă este prezentă în România, americanii vor considera că și-au făcut datoria.

Testul pentru tabăra pro-americană îl constituie alegerile din 2012. Pe fondul nemulțumirilor populare crescânde, tabăra pro-rusă pare să câștige teren. Pentru un neavizat, pare ciudat faptul că Traian Băsescu nu își cultivă un moștenitor în cadrul PDL. Dar acesta așteaptă să treacă mai întâi hopul din 2012, având apoi suficient timp să găsească o figură puternică pentru a se confrunta cu Crin Antonescu, în 2014. Pentru că acesta pare a fi cel mai puternic rival, atâta vreme cât PSD trece prin vremuri tulburi. Însă, acest lucru alimentează speculațiile că Traian Băsescu ar încerca schimbarea constituției, pentru a obține dreptul să mai candideze pentru un mandat. Nici această variantă nu trebuie respinsă complet, având în vedere experiența anterioară a regimurilor susținute de SUA în America Latină.
Un factor neprevăzut poate fi refacerea alianței cu PNL, prin atragerea acestora la guvernare, ducând astfel la fracturarea taberei pro-ruse. Elementul cheie este oligarhul Dinu Patriciu, aflat momentan în zona de influență a Moscovei. Rămâne de văzut dacă Patriciu va schimba taberele încă o dată sau va trebui îndepărtat pentru refacerea alianței. Această apropiere de PNL nu pare să fie însă pe placul lui Traian Băsescu, fiind – mai mult ca sigur – o sugestie din partea americanilor, care se tem de pierderea alegerilor din 2012. Din acest motiv, pentru a preveni căderea economică a României, Statele Unite finanțează găurile din bugetul țării, prin intermediul Băncii Mondiale, FMI-ului și Uniunii Europene. O eventuală prăbușire economică ar garanta victoria taberei pro-ruse în 2012 și astfel România ar aluneca din nou în zona de influență a Rusiei. Scenariile sunt însă multiple și sunt cunoscute în detaliu doar de stăpânii americani.

Până atunci, România este condamnată să fie pionul celor puternici. Atâta timp cât imperiul american se va confrunta cu Rusia, în spatele forțelor care se vor lupta pe scena politică autohtonă, cine va privi cu atenție va distinge umbrele celor două puteri.

* Legături externe:
http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/4055345.stm

One response to “România și Ucraina – similaritățile a două “revoluții colorate”

  1. constantin asul 18/01/2012 la 14:06

    astazi se iimplineste 1an de la moartea „PRIMULUI GOLAN”al REVOLUTIEI ROMANE DIN ’89…CRISTIAN PATURCA…””DUMNEZEU SA IL IERTE”http://www.youtube.com/​watch?v=2eiQ4sLsC00 … DA MAI DEPARTE ACEST MESAJ..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: