Esse est percipi

Vox clamantis in deserto

Gargara anti-rachetă

* Articol publicat la data de 5 februarie 2010, pe Vox Clamantis in Deserto.

O mulțime de analiști și specialiști s-a grăbit să comenteze zilele acestea proiectatul scut anti-rachetă, ale cărui elemente urmează să fie amplasate în România. Amenințarea care se prefigurează ar fi Iranul. Acest lucru este deocamdată o pură fantezie, Iranul neavând rachete balistice intercontinentale capabile să lovească Europa Occidentală. Ținta evidentă a scutului anti-rachetă este protejarea bazelor americane din România și Bulgaria și, nu în ultimul rând, șicanarea Rusiei.
Acest scut anti-rachetă nu a fost testat NICIODATĂ în condiții reale de luptă. Funcționalitatea lui este incertă. Ceea ce este însă intrigant, este faptul că Statele Unite au ales România pentru acest scut, după ce au renunțat la Polonia și Cehia. Substratul acestui gest este evident unul politic, ale cărui dedesubturi urmează să fie deslușite. Reacția Rusiei urmează astăzi, când ministrul de externe rus va ține o conferință de presă dedicată acestui subiect. Adevărata reacție, probabil, o vom simți curând, în prețul gazului.


Click pentru a mări – AICI Imagine: Io

Harta calculează distanța, plecând din centrul Iranului. Dar, dacă deplasăm punctul de origine al rachetelor către granița vestică a Iranului, putem observa că rachete ca Shahab-3b sau Sajjil pot atinge partea de sud-est a României precum și Bulgaria, adică zonele unde sunt amplasate baze americane. Așadar, scopul scutului nu este protejarea Europei Occidentale sau a României, ci a bazelor americane. Întrebarea este, de ce ar nevoie de protecție aceste baze față de eventualele rachete din Iran? Se pregătesc americanii cumva să atace Iranul?
Dar să analizăm probabilitatea ca Iranul să atace România sau Europa în următorii ani.
În septembrie 2009, președintele american Barack Obama afirma că arsenalul Iranului este „capabil să lovească Europa.” La mai puțin de două săptămâni după această afirmație, puterile lumii dezvăluiau că Iranul deține o a doua uzină de îmbogățire a uraniului – secretă – la Qom. În aceeași zi, Garda Revoluționară iraniană demara o serie de teste ale unor rachete cu rază medie și scurtă de acțiune, într-o mișcare de etalare a puterii militare. Analiștii occidentali au estimat că rachetele sunt capabile să lovească Israelul, precum și bazele SUA din Orientul Mijlociu, în timp ce generalul iranian Abdullah Araqi a pretins că Iranul are capacitatea de a lovi orice potențial inamic.
Rachetele balistice – arme care realizează un zbor sub-orbital pentru a-și lovi apoi țintele la mii de kilometri distanță – există în arsenalul Iranului încă din vremea Revoluției Islamice. Iranul deținea o flotă de avioane în timpul regimului șahului, dar după 1979, relațiile cu Vestul au înghețat și accesul la tehnologiile necesare menținerii flotilei aeriene a devenit imposibil. Potrivit unui raport publicat în 2005 de International Institute for Strategic Studies, programul Teheranului a fost lansat, în parte, pentru a suplini aceste deficiențe. Dinshaw Mistry, autorul lucrării „Containing Missile Proliferation„, scria că programul de dezvoltare a rachetelor iraniene a fost desfășurat în mai multe etape. La jumătatea anilor ’80, în timp ce rachetele irakiene cădeau asupra orașelor iraniene, Iranul a achiziționat rachete cu rază scurtă de acțiune din Coreea de Nord. În perioada războiului irakiano-iranian, rapoartele occidentale indică faptul că Iranul a lansat aproximativ 600 de rachete balistice cu rază scurtă de acțiune. Până în 1998, Iranul construise și testase o rachetă cu rază medie de acțiune, Shahab-3, o rachetă într-o singură treaptă cu combustibil lichid, modelată după racheta nord-coreeană Nodong. De atunci, Iranul s-a angajat în mai multe proiecte de rachete, atingând progrese în domeniul rachetelor cu combustibil solid și trepte multiple, teoretic, controlate de la sol, în timpul zborului.

Arsenalul curent al Iranului include următoarele tipuri de rachete:

1. Rachete cu rază scurtă de acțiune (max. 1.000 km): Fateh-110 și Shahab-2 (sau Scud-C), care se consideră că au fot cumpărate de la Coreea de Nord în anii ’90. CSS-8 este o rachetă care se crede ca a fost achiziționată din China. Toate rachetele iraniene cu rază scurtă de acțiune pot fi transportate pe lansatoare mobile. US Air Force, prin National Air and Space Intelligence Center, estimează că Iranul are mai puțin de 100 de astfel de sisteme mobile de lansare.
2. Rachete cu rază medie și intermediară de acțiune (între 1.000 și 5.500 kilometri). Înainte de lansarea rachetei Sajjil, principala rachetă cu raza medie de acțiune a Iranului era Shahab-3 (FAS) și variantele sale. Shahab-3b are o rază de acțiune estimată la 2500 de kilometri, putând amenința Israelul, Turcia și bazele americane din Orientul Mijlociu. Testarea rachetei Sajjil a fost văzută ca un pas important înainte în ceea ce privește capacitățile iraniene, mai ales prin utilizarea tehnologiei de propulsare cu combustibil solid. Sajjil are o rază de acțiune estimată între 2200-2500 kilometri putând livra un focos (teoretic și unul nuclear) de 1.000 kg către țintă.
3. Rachete balistice intercontinentale (mai mult de 5.500 kilometri). Părerile analiștilor sunt împărțite în ceea ce privește ambițiile Iranului de a realiza o rachetă balistică intercontinentală. Sursele din interiorul serviciilor de informații americane estimează că o astfel de rachetă ar putea intra în arsenalul Iranului, cel mai devreme, în următoarea decadă. În mai 2009, o evaluare comună SUA-Rusia în cadrul EastWest Institute a estimat că Iranul mai are 6-8 ani până la producerea unei rachete balistice capabile să transporte un focos nuclear de 1.000 kg la distanțe mai mari de 2.500 de kilometri. Au existat însă zvonuri referitoare la producerea unei astfel de rachete la mijlocul anilor ’90 (așa-numita Shahab-6), capabilă să aibă, conform zvonurilor, o rază de acțiune de până la 6.200 km. Se estimează că programul spațial iranian Safir, prin care a fost lansată o rachetă multi-treaptă, „poate servi ca bază de lansare pentru rachetele balistice intercontinentale.”

De aproximativ zece ani, agențiile de informații americane prezic iminenta apariție a unei rachete iraniene capabile să lovească Europa. În 1999 și din nou în 2001, experții în informații au estimat că anul 2015 va fi data lansării unei rachete balistice intercontinentale iraniene. Alăturată de dezvoltarea unui program nuclear secret, această afirmație a determinat Statele Unite să demareze proiectul unui scut anti-rachetă, atât pe teritoriul său, cât și în Europa. Deși mulți analiști susțin că Iranul face progrese remarcabile în dezvoltarea unei rachete cu rază lungă de acțiune, totuși, rămâne o dispută serioasă cu privire la ce tipuri de sisteme deține Iranul, cât de fiabile sunt și dacă este posibilă fabricarea acestora fără o asistență străină serioasă. Deocamdată, pericolul unei rachete iraniene care să lovească Europa este doar o speculație, nesusținută de dovezi serioase. Testarea unei rachete balistice intercontinentale iraniene nu poate scăpa ochiului vigilent al sateliților americani. Momentan, ele nu există.

Oferta americană de amplasare a unui scut anti-rachetă în România trebuie privită cu scepticism, în condițiile în care o rachetă iraniană lansată către Europa ar putea fi interceptată de sistemul Aegis, aflat la bordul fregatelor americane staționate în Golful Persic sau Mediterana. Costurile implementării unui astfel de sistem, care vor fi suportate de către partea română sunt, deocamdată, necunoscute. România, o țară care, în curând, nu va mai avea avioane capabile să patruleze spațiul aerian, nu-și poate permite finanțarea unui scut anti-rachetă, ale cărui efecte sunt doar teoretice, în detrimentul programului de înzestrare a armatei cu o nouă flotilă de aeronave. Dar din punct de vedere al imaginii politicienilor corupți și demagogi ai României, umbrela scutului anti-rachetă dă mult mai bine la publicul neinformat. Afirmația că instalarea acestui sistem ar garanta democrația în România este una absolut ilară. Care stat amenință detronarea democrației din România? Ceea ce se vede în ultima perioadă, este că această amenințare pare să vină mai mult din interiorul țării, decât din exterior.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: