Esse est percipi

Vox clamantis in deserto

Ar putea duce Marea Recesiune la o revoluție?

* Articol publicat pe 17 august 2009, pe Vox Clamantis in Deserto.

O societate capitalistă, care favorizează îmbogățirea elitelor, asociată cu incapacitatea de a atenua sărăcia, a împins inegalitatea către punctul culminant. Ar putea să apară alternative la capitalismul neoliberal?
Revoluțiile sunt întreruperi extraordinare și neașteptate ale organizării sociale a statului, privind viața de zi cu zi. Conflicte volatile și explozive, sub forma unor valuri de protest ale societății civile, care au înfruntat cu o regularitate persistentă inechitatea și opresiunea. Mișcările revoluționare au contestat, periodic, dominația statului și structurile puterii imperiale.
Revoluțiile trebuie să aibă o mișcare politică și un scop social riguros, cu lideri carismatici care să inspire majoritatea, spre a contesta injustiția și inegalitatea. O caracteristică necesară este dezvoltarea unei ideologii politice bine înrădăcinată în discursul mișcării, care dă legitimitate acțiunii colective, și care este indispensabilă pentru a forța grupurile dominante să realizeze concesii sociale – sau chiar pentru a răsturna aceste grupuri dominante.
Guvernanții insensibili la doleanțele populației riscă să fie răsturnați. De exemplu, viziunea și lupta pentru o Africă de Sud multi-rasială a fost principiul de bază care a pus capăt regimului de apartheid.
Mișcările revoluționare trebuie să recunoască durabilitatea și inerția copleșitoare a puterii statale. Ele au puține șanse să-și însușească puterea în fața unui regim injust, chiar dacă obiectivele lor au forță morală și sunt extrem de populare printre mase. Și totuși, istoria este plină de excepții de la această regulă, și se pare că, în timp ce transformarea revoluționară este improbabilă, este întotdeauna o posibilitate.
După colapsul Uniunii Sovietice, în 1991, care a așezat fundația pentru alegeri democratice și expansiunea piețelor (dpv economic) pretutindeni în lume, revoluția și protestul au părut să-și piardă din putere. Unii au afirmat că mișcările revoluționare nu vor mai contesta acest status quo.
Oamenii sunt precauți din fire și iau măsuri extraordinare doar atunci când au puține de pierdut și ceva de câștigat. Prezenta criză economică a împins mai mulți oameni spre sărăcie și disperare decât oricând altcândva de la începutul secolului XX, până în punctul în care sunt luate în considerare alternative la sistemul actual.
O nouă mișcare globală, opusă capitalismului contemporan și dedicată justiției sociale și drepturilor omului, a fost reînnoită. În ultimul deceniu am asistat la expansiunea revoltelor muncitorilor, a răscoalelor fermierilor și indigenilor, a protestelor ecologiștilor și a mișcărilor pro-democrație. Astăzi, pretutindeni în lume, fermieri, muncitori, indigeni și studenți au format mișcări care contestă puterea statală și normele globale ale neoliberalismului.
Sunt capabile aceste mișcări să realizeze o schimbare a acestui sistem capitalist, corupt și profund imoral? Vom vedea…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: