Augustin

“Înțelege ca să poți crede, crede ca să poți înțelege.” [Despre Evanghelia lui Ioan, 29.6; predica CXVII.I]

Augustin de Hipona (numit uneori Aurelius Augustinus – Sf. Augustin) a trăit în Imperiul Roman între anii 354-430 A.D.. În anul 386 s-a convertit la creștinism, de la religia păgână maniheistă. A fost profesor de retorică și a devenit episcop al orașului Hippo (Hipona). Confessiones (Confesiuni), De Civitate Dei (Despre cetatea lui Dumnezeu) și Enchiridion ad Laurentium, seu de fide, spe et caritate (Enchiridion) sunt printre cele mai influente opere ale sale asupra gândirii occidentale.

Operele lui Augustin despre metafizică, etică și politică rămân importante chiar și astăzi. Realizări excepționale, printre aceste lucrări, sunt analizele sale metafizice asupra timpului, precum și examinarea privind condițiile unui război justificat.

Cel mai mare impact al operelor lui Augustin, însă, a provenit din interpretarea acestuia privind creștinismul. În anul 400 A.D., creștinismul abia dacă avea patru secole vechime, fiind mult mai tânăr decât alte religii concurente și nu conținea o doctrină unificată. Augustin a produs o interpretare sofisticată a gândirii creștine, prin fuziunea acesteia cu filozofia lui Platon și neoplatonismul. Cu această fuziune de idei, creștinismul prezintă ideea unui Dumnezeu ca fiind o realitate independentă, imaterială – Dumnezeul transcendent. Această idee despre Dumnezeu este foarte familiară pentru mulți dintre noi astăzi, încât ar putea părea ciudat să te gândești la Dumnezeu în alt mod. Totuși, a fost însușirea de către Augustin a vizunii bidimensionale platoniene asupra realității, cea care a produs Dumnezeul imaterial misterios care există în afara spațiului și timpului, fiind infinit și etern.

În mod sigur, alte persoane, inclusiv creștini, au exprimat acest gen de concepții metafizice asupra lui Dumnezeu înainte, dar Augustin a adus creștinismului o valoare intelectuală și un sistem de argumente raționale pentru a fundamenta aceste idei. Punctul de cotitură a fost reprezentat de faptul că Augustin a aplicat analiza și raționamentul filozofic asupra chestiunilor religioase. Numai credința, fără chestionare și căutarea adevărului, nu erau suficiente pentru o religie autentică. Pentru Augustin, credința și înțelegerea erau stări mentale inter-corelate.

Concluzia este următoarea: dacă vă identificați drept un creștin, atunci familiarizarea cu Augustin este crucială, pentru a cunoaște sursele credinței voastre; dacă recunoașteți creștinismul ca fiind un factor important asupra culturii occidentale și istoriei lumii, atunci cunoașterea lui Augustin este vitală pentru a înțelege cum a ajuns acesta să fie.

* În partea următoare – despre metoda lui Augustin privind analiza credinței.